ea mai supărătoare este situația în care un utilizator se trezește cu contul suspendat sau chiar desființat, iar explicația care i se oferă automatizat, pe limba roboțească, este una care nu are nici cea mai vagă legătură cu ce a făcut sau nu a făcut excomunicatul. Așa cum este cazul meu.
Acum vreo două săptămâni, într-o marți, la ora 13:52 am fost anunțat din senin: „După analizarea contului tău de Facebook, Mirel Curea, accesul acestuia la funcțiile de publicitate a fost restricționat, din cauza comportamentului neautentic sau a încălcării Politicilor de publicitate care afectează activele de afaceri.” Inutil să precizez, nu exista și nu a existat vreodată vreo publicitate pe acel cont. Două minute mai târziu, la 1:53, un nou anunț: „Contul tău de Facebook a fost suspendat. Acest lucru s-a întâmplat deoarece contul tău sau activitatea aferentă nu respectă Standardele comunității.”
O fi vreo eroare, mi-am zis, și am apăsat butoanele alea prin care rogi un robot să se mai uite încă o dată pe ce-ai făcut sau nu ai făcut. Sigur, cu inima strânsă, pentru că ești anunțat cu privire la faptul că nu poți contesta măsura decât o singură dată, după care decizia este definitivă. La câteva zeci de minute după ce am contestat, am fost ras definitiv.
Trebuie să vorbesc cu un om, mi-am spus, s-o fi ars vreo lampă, vreun tranzistor ceva, pe la roboții ăia, de s-au luat aiurea de mine. Drept urmare, am trimis prin mail textul de mai jos, dar în limba engleză, tuturor 15 celor directori de diverse chestii din conducerea Facebook – mai puțin președintelui, pentru că are adresa de mail la secret – adică șefilor Meta Platforms Ireland Ltd, operatorul platformei Facebook în Europa:
„Bună ziua! Mă numesc Mirel Curea, locuiesc în România, iar pagina mea de Facebook, „Mirel Curea” a fost dezactivată pe motivul că nu aș fi respectat standardele impuse în materie de publicitate. Am contestat decizia, dar am fost anunțat că este respinsă și că nu mai pot solicita altă analiză. Menționez că pe pagina mea nu făceam publicitate la absolut nimic, ea era destinată exclusiv unor postări cu caracter jurnalistic și atât, eu fiind jurnalist. De aceea vă rog cu tot respectul să reveniți asupra măsurii luate, una pe care eu o consider total eronată și nedreaptă. Mulțumesc, o zi frumoasă! Mirel Curea”.
După vreo două săptămâni, m-am prins că robotul a fost infinit mai amabil, pentru că doar el mi-a răspuns. Din cei 15 șefi de la Facebook cărora m-am adresat, niciun seamăn de-al meu nu s-a arătat interesat de faptul că i s-a adresat un om. Să n-o lungesc, pentru că totuși nu am fost dat afară de pe planetă, următorul mesaj l-am dat unei bune și dragi prietene, Eliza Ene Corbeanu, avocat excepțional, dar și prozator, chestie care i-a dublat sensibilitatea față de pățania mea.
O zi mai târziu redactase deja acțiunea de chemare în judecată a Meta-Facebook, una impecabil gândită și argumentată – am citit-o ca pe o proză scurtă reușită – pe care astăzi a depus-o la instanța competentă. Va fi interesant. Vă țin la curent.
Mirel CUREA, Ev. Zilei
