36.4 C
Constanța
joi, 20 iunie 2024

Pâine și circ – Neversea

spot_img

Trebuie citit

Nu mă învăț minte, în fiecare an e mai interesant acest eveniment.

Mă consult cu Denisa și zic să mergem sâmbătă la festival. 350 lei biletul în acea zi, 700 amândoi, 1000 lei cu totul să zicem. Dai un ban dar știi ca nu-l mai ai. Vreau sa fac poze pe film zic sa merg pe zi să văd și eu ceva.

Fetele vin mai târziu greu cu outfitul, ajung singur, bodygardianul mă caută în toate buzunarele de droguri și alte mirodenii, își bagă nasul în pachetul cu tutun și inspiră adânc, liber. A stai, ce aveți acolo? Camera foto pe film zic, nu e voie, mergeți să vorbiți cu el, mă duc la altcineva mai elevat care examinează temeinic apartul Olympus Mju 2 care e cât juma de palmă și conclude că nu este DSLR deci pot intra.

Mă duc să umplu brățara cu bani tzac-pac, e bine. Hai sa dau o tură, mă clătesc pe ochi cu toate culorile și luminile, avioane pe cer, sunete bubuite de peste tot, lume, țâțe, carnaval, frumos, am ars deja un film. Ajung în capăt la scena mare, mă opresc la un barman, cer un shot, mi-l pune pe un sfert, vechea poveste „aa, nu mi-am dat seama”, cunoaștem, lăsați. Vin și fetele între timp, ne întâlnim la scena din stânga unde „cântau” niște băieți, adică ei se plimbau pe scenă și muzica mergea playback, din când în când mai urcau microfonul la gura ca să înjure, toți copiii din public erau în extaz cu adidașii în mâini sărind într-un picior și repetând versurile: muie, muie, pizda, cur, ești o proastă, sa te fut, curva pulii mele! Mamele lor erau cu ei de mână :))) Bine că n-am copii. Aa, și la un moment dat zice unu de pe scena să se facă cercuri, nu vede cercuri, se face un cerc lângă mine acolo și începe un pogo obosit pe această abjecție de muzică, pogo :)) muhahajaja, am râs.

Se lasă seara, încep concertele grele, lumea intră buluc, eu ies nițel că fac foto la SEAS – Stagiunea Estivală a Artelor Spectacolului – Constanța, asta dacă vreți ceva elegant, teatru, artă. Revin, constat că va dura ceva până voi intra, ajung la cotrobăit îmi zice că dacă mai ies o dată nu mai pot intra, nu prea înțeleg de ce. Și de aici încolo începe distracția, Black Eyed Peas urca pe scenă cu niște piese expirate de 10 ani, nu sună bine deloc, milioanele de furnici te copleșesc și îți dai seama că nu ai nicio șansă să exiști într-un centimetru pătrat. Să merg la altă scena, să mănânc, să beau? Mi-o fi sete. Ca să ajungi de la o scena la alta îți trebe juma de oră, ca să bei orice – 40 minute, ca să micționezi 60 minute.

Și uite așa se face ora două și tu stai tot timpul la cozi. Culoarele de scânduri pe care te poți deplasa cu o viteză umană sunt insuficiente și full, îi dai pe nisip dar dublezi timpul. Reușesc sa ajung la un barman, golesc brățara de bani, iau tot ce pot să car, e clar că nu mai stau o dată la coadă. Pipi! Unde? Văd coada cozilor și deduc – aia e toaleta, refuz. Găsesc un gard cu vedere spre mare unde în ultimul moment, în văzul tuturor, reușesc inimaginabilul. Fetele sunt, ca de obicei la astfel de evenimente, cele mai dezavantajate, sunt absolut sigur că mulți participanți la acest festin uric s-au pișat pe ei. Obosit și dezabuzat mă așez pe jos și mă predau, vreau acasă.

NeverSea este o mică fabrică de bani, unde vin artiști expirați care niciodată nu-și merită banii. Știm că lumea nu merge pentru ei, e deja un ritual, e fain sa fii acolo pe zi poate, pui o poză pe net, faci prezența, te piși pe tine și pleci acasă.

Marian ADOCHIȚEI

Textele din Metropola Constanța sunt publicate cu acordul EXPLICIT al autorilor.

Articole similare

- Advertisement -spot_img
- Advertisement -spot_img
- Advertisement -spot_img
- Advertisement -spot_img
- Advertisement -spot_img
- Advertisement -spot_img

Ultimele stiri