SEAS – Stagiunea Estivală a Artelor Spectacolului – a debutat vineri seara la Constanța cu „Lysistrata, Dragostea mea”, de Matei Vișniec, de la Teatrul Național „Vasile Alecsandri” din Iași, în regia lui Zalan Zakarias.
Spectacolul este un colaj de texte, doar aparent legate organic, adunate din „lăcomia” și inspirația bogată a maestrului trăitor la Paris și teama sa probabilă că, fie și dezvoltate, n-ar fi putut fi jucate niciodată separat. Se pleacă evident de la povestea antică a Lysistratei și temele clasice ale războiului între sexe, feminism, pacifism, dar și anti-pacifism, sexism, abstinență sexuală și misoginism, trecând însă și prin satirizarea pizdificării (da, ați citit bine!) bărbatului, dar și o bizară dezbatere despre calitatea spermei bărbaților albi, la care se adaugă un lung și neinspirat „concurs de poezie licențioasă” – iarăși, fără nicio legătură. Sexul este tema principală, motiv pentru care a fost lansat avertismentul „interzis minorilor”.
Momentele mai consistente sunt cele muzicale și (parțial) coregrafice, deși livrate de un ansamblu inegal, dar tânăr și – evident – tonic. Regia este una modernă, nu ieșită din comun, ca și scenografia, ce nu debordează de imaginație, incluzând aici și proiecțiile video animate. Mai savuroase sunt însă clipurile filmate și proiectate pe fundal, pastișând „vox”-urile de odinioară de la televiziuni, făcute pe stradă (din ce în ce mai desuete azi), în care „reportera” se prezintă cu obstinație ca fiind de la „Antena Paișpe”. Totuși, absența aplauzelor publicului, în locurile în care autorul (și poate și regizorul) le-ar fi dorit, demonstrează eșecul parțial al demersului.
Una peste alta, un spectacol dinamic, cu nițică improvizație și poftă de joc a unei trupe, cum am zis, tinere, dar care mai are mult de pus „carne pe os”, pentru un teatru național de calibrul celui din Iași. Un spectacol „de vară”.
