La începutul campaniei de vaccinare autoritățile ne spuneau că la 1 septembrie 2021 vom avea 10,4 milioane de persoane vaccinate. Astăzi avem puțin peste jumătatea acestei cifre, mai puțin decât s-a propus și s-a promis. De pe primele locuri, la începutul campaniei de vaccinare, România a ajuns acum la coada Uniunii Europene pe penultimul loc. Ce s-a întâmplat și unde s-a produs ruptura care ne-a dus în această situație rușinoasă și îngrijorătoare?
Să o luăm cu începutul. Ne amintim cu toții desigur momentul în care la sfârșitul anului trecut, vaccinul Pfizer intra cu mare pompă în țară. Mobilizarea armatei, solemnitatea exagerată a momentului, discursurile înfumurate și sentențioase ale autorităților din comitetul de primire toate au dat o valență potrivnică unui demers care trebuia tratat ca unul simplu și firesc.
Limbajul de lemn nu avea cum să motiveze românul
Dacă pui cetățeanul obișnuit în fața unei parade de sobrietate și fastuozitate șansele ca acesta să rezoneze cu așteptările autorităților scad. Nu știu alții cu sunt dar o campanie care începe militărește, cu vaccinul care intră triumfător pe post de salvator al nației inhibă, te face să te retragi în carapace și să te uiți cu un soi de scepticism la toată această inițiativă.
A urmat apoi o campanie de informare și conștientizare a populației care nu a reușit să prindă la un popor pentru care formatorii de opinie și modelele de urmat în viață sunt cei ce umplu paginile revistelor de cancanuri. Cu tot respectul pentru medicii care au recitat frumos de pe un prompter mesaje de încurajare a vaccinării, dar prezența scorțoasă pe sticlă și limbajul de lemn nu aveau cum să motiveze românul privitor de Acces Direct și Las Fierbinți.
De ce nu personalități din lumea artistică, sportivă, persoane publice agreate, cunoscute, accesibile? Să lăsăm falsa pudoare și să fim cinstiți. Ne este rușine cu cine suntem și ce ne reprezintă ca valori? Dacă în locul colonelului Gheorghiță cu mina lui intransigentă și discursul rigid ar fi apărut un Dolănescu, un Carla’s Dreams, un Florin Salam, după gusturile și reperele culturale ale fiecăruia care să spună pe limba lui același „fraților hai să ne vaccinăm că e groasă treaba”ar fi existat o altă deschidere și încredere.
Tabloul neîncrederii românilor în vaccinare s-a completat și mai mult pe fondul degringoladei care a stat în organizarea propriu-zisă a imunizării și în funcționarea centrelor de vaccinare. Dacă la început exista o strictețe exagerată în centrele de vaccinare, norme igienico-sanitare extrem de riguroase, programări, liste de așteptare totul a căzut în derizoriu odată ce a apărut vaccinarea ad-hoc făcută oriunde se putea; malluri, parcări sau chiar pe stradă
Nu știu câtă seriozitate și încredere mai prezintă un act medical efectuat când te duci la piață cu zeci de gură cască uitându-se la tine ca la circ.
Lipsa de consecvență, statornicie și coeziune în exercitarea procesului de vaccinare a dus la vicierea lui. Cu alte cuvinte s-a ales praful pentru că autoritățile nu au fost în stare să gestioneze responsabil și înțelept lucrurile.
Sunt mulți care spun clar și răspicat că eșecul campaniei de vaccinare stă în lipsa de educație, mai pe șleau spus din cauza prostiei noastre ca neam și țară. Sigur că nu suntem noi cel mai sclipitor popor din lume dar parcă mi-e greu să admit că suntem ultimii proști din curtea școlii (a se citi Uniunea Europeană). În schimb am altă teorie care este cât se poate de plauzibilă.
Un mecanism de autoapărare găunos și vătămător
La capitolul încredere în autorități suntem întradevăr pe locurile codașe. Ne-am pricopsit cu acest handicap pe fondul ultimlor 30 de ani de lideri care s-au perindat pe la Cotroceni, prin executiv și legislativ și care nu au făcut decât să îi dezamăgească constant pe cei care le-au dat votul de încredere. Ne-am format un mecanism de autoapărare găunos și vătămător încât trecem automat prin filtrul îndoielii, al neîncrederii, al tendinței de a vedea totul ca o uneltire și o conspirație tot ce vine din partea celor ce ne conduc. Iar asta este o boală grea, poate chiar irecuperabilă.
Există o hartă care circulă pe internet cu Uniunea Europeană și rata de vaccinare. Țările cu verde au înregistrat procente ridicate. Undeva în colțul din dreapta jos ies în evidență cu portocaliu și roșu, România și Bulgaria. Îmi face rău când o privesc.Sunt sentimente de deznădejde, apăsare și regret. Aștia suntem.
Atât s-a putut.
