-0.6 C
Constanța
luni, 30 ianuarie 2023

Tânăr mic, dar cu atitudine, caut salariu mare

spot_img

Trebuie citit

Între lucrurile mici care compun imaginea mare şi deformată a solicitudinii comerciantului român se numără, în primul rând, atitudinea vânzătorului.

Cineva mi-a reproşat, poate pe bună dreptate, că am tendinţa să generalizez. Acuma, puneţi-vă în locul meu: inventariaţi mental toate „meclele” care v-au întâmpinat, de-a lungul vremii, la casa de marcat, tejghea, pompă de benzină, tarabă din piaţă, tonetă, stand şi încercaţi să nu generalizaţi!? Păi, tot eu sunt de vină?!

Îl abordez, zilele trecute, pe un tânăr – subliniez, tânăr – lucrător comercial (că vânzător sună ca în lozincile FSN-ului, cu ţara prăduită…). Se învârtea buimac printre rafturile unui magazin cu cărucioare şi londouri pentru copii mici, de-am crezut iniţial că-i unul din clienţii cărora li se adresează produsele respective. Pusesem ochii pe nişte scaune de maşină pentru copii, cu centuri de siguranţă şi toate alea, dar atât de scumpe, încât bănuiesc că au şi vas de toaletă cu canalizare şi apă curentă. Aşa că îl întreb pe amic, cu-o carte de vizită în dinţi: „Distinse, dacă se anunţă vreo reducere, promoţie, ceva, la scumpeturile astea, îmi dai şi mie un telefon, şi ne-achităm după-aia?” Se uită la mine atât de uimit, încât pentru o clipă am senzaţia că dintr-o eroare i-am propus să ne „cuplăm”,  fiindcă acolo unde dragoste e, nu contează sexul. „Nici pomeneală! NOI (s.n.) nu facem reduceri la astea, atâta costă, pe veci!” Atunci (îmi spun în gând) să le cumpăraţi tu cu familia ta şi patronii magazinului şi să faceţi din ele WC-uri publice. Şi-am plecat, dar am făcut economie o carte de vizită.

          Am relatat episodul unei cunoştinţe recent întoarse din Turcia. Mi-a povestit din proprie experienţă ce-ar fi făcut un vânzător de-acolo, într-o situaţie identică, dacă nu mi-ar fi oferit reducerea pe loc, fie şi modică, numai să cumpăr: ar fi luat cartea de vizită, iar a doua zi ar fi vorbit cu patronul. Şi i-ar fi cerut să-i dea o reducere, ca pentru el, după care m-ar fi sunat să-mi spună ce (cât) a obţinut. Şi şi-ar fi luat comisionul.

          Mulţi tineri mi-au mărturisit că, pentru un prim loc de muncă n-ar lua viaţa în piept, de-nceput, fără MINIM două mii de lei pe lună. Chiar şi ca vânzători. Cunosc mulţi truditori, leat cu mine, care câştigă doar cu puţin mai mult de-atât. O să credeţi că e vorba (doar) de copii de bani gata, de la oraş… Cei de care vă vorbesc sunt din păcate băieţi de la ţară, ale căror familii n-au nici după ce să bea apă. Dar cu atitudine, vorba americanilor.

- Advertisement -spot_img

Articole similare

- Advertisement -spot_img
- Advertisement -spot_img
- Advertisement -spot_img
- Advertisement -spot_img
- Advertisement -spot_img

Ultimele stiri