Barcelona a fost mereu unul dintre cele mai vizitate orașe din Europa. Brusc, locuitorii orașului nu mai au loc de turiști, îi alungă și îi agresează.
Nu e niciun turism excesiv. Este prostie pură și incapacitate de a înțelege avantajele și banii care curg în bugetul local, de a privi in ansamblu la beneficii și nu doar la cum te afectează pe persoană fizică.
Și mai este răutate, agresivitate, lipsă de omenie, de toleranță. Fenomen care a luat amploare peste tot, la nivel de comunitate, societate, la nivel de relații interumane. Am auzit pe cineva spunând „ni s-a urât cu binele”. Poate.
Spre deosebire de înaintașii noștri, trăim vremuri bune. Știința și tehnologia au înregistrat progrese la care, acum câteva decenii, nici nu visam și care ne simplifică enorm viețile. De bine de rău, cu excepția unor conflicte militare izolate, nu suntem în războaie mondiale, nu suntem loviți de molime care decimează omenirea, nu traversăm crize financiare grave care să ducă la foamete și subzistență (cu excepțiile de rigoare, care au existat întotdeauna). Avem libertate, informație, drepturi, privilegii, avem de toate.
Și cu toate astea, ne pierdem ușor, dar sigur, umanitatea. Devenim tot mai agresivi, tot mai intoleranți, tot mai răi unii unii cu alții, tot mai egoiști, vrem și cerem tot ce consideram că ni se cuvine dar nu acceptam, în aceeași măsură, să oferim sau sa facem compromisuri față de semenii noștri. Din junglă am venit și tot acolo ne trage ața.
Vă zic sincer că Barcelona era pe lista următoarelor destinații de vacanță pe care le plănuiam. Dar dacă pe lângă problemele din aeroporturi, tarifele tot mai mari la cazări și transport, clima tot mai neprietenoasă în destinațiile de vacanță, trebuie să mai am și grijă de a nu lua bătaie de la localnici, atunci mai bine lasă.
E bine și în România. Măcar aici ne batem pe locuri de parcare, că te-ai uitat nu știu cum la nevasta unuia sau că te-ai băgat în față la coadă la ulei cu reducere.
