Furtuna nu îi sperie de obicei pe locuitorii bimilenarului nostru oraș.
Ne-am obișnuit cu crivățul, cu valurile și cu vântul puternic ce bate mai tot
timpul, în sezonul rece, sau chiar și cu marea înghețată la mal. Există chiar și
o glumă pe care o spunem adesea turiștilor, că „la noi, vântul bate o singură
dată: din aprilie anul acesta, până în aprilie anul viitor!”. Și totuși, au
existat momente în istoria urbei când stihiile naturii au fost mult prea
dezlănțuite și au pus în pericol viața localnicilor sau a marinarilor aflați în
apropierea portului.
Unul din episoadele teribile de acest gen a avut loc în noaptea de 18
spre 19 ianuarie 1931, iar în zilele următoare, după numeroase distrugeri,
ziarele locale și chiar naționale titrau pe prima pagină titluri și intertitluri
precum: „Dezastru la Constanța, cauzat de Uragan – Numeroase imobile
dărâmate – Instalații de telefon, telegraf și iluminat electric deteriorate
complect – Comunicațiile cu județul, întrerupte – Ciclon pe Marea Neagră –
Nu s-a știut nimic de soarta multor vapoare – Trenuri sistate – Pagube în
port – Furtună violentă – viteza 150 km/oră – Legătura cu restul țării,
întreruptă”.
Pe 22 ianuarie 1931, ziarul Dacia făcea o radiografie completă a ceea
ce se întâmplase în zilele de 18 și 19: „Un fenomen neobișnuit – a părut să
fie și cutremur. S-au produs descărcări electrice, case au fost distruse la
periferie, vântul a desprins acoperișuri de pe mai multe clădiri și chiar în
centru a spart vitrinele la prăvălii. S-a produs o panică de nedescris, arbori
dezrădăcinați, stâlpi smulși, uzinele electrice au întrerupt furnizarea de
curent. Tot orașul în întuneric, iadul a coborât pe pământ iar dimineață era
ca după bombardament”. Evident, probleme deosebite au fost și pentru
vasele aflate în Marea Neagră, în apropierea coastei constănțene, ele fiind
surprinse de ciclon. Navele s-au adăpostit pe unde au putut, unele s-au
rătăcit și au trimis prin radiograme SOS-uri și semnale de ajutor. Navele
Angora (Germania), Gen. Churchill (Marea Britanie) Unterwalden (Olanda)
și Principesa Maria (România) au fost surprinse de furtună și au suferit
avarii serioase. Probleme a avut și vaporul Regele Carol care a avut avarii
serioase și s-a rătăcit timp de 48 de ore, ajungând în Portul Constanța abia pe
21 ianuarie.
În tot cursul zilei de 19 ianuarie nu a sosit în oraș niciun tren. Județul
și drumurile sale au fost acoperite de troiene de zăpadă, iar multe mașini au
fost blocate. Totul a revenit la normal, într-un final, iar viața și-a reluat
cursul obișnuit. De pe urma uraganului din 18/19 ianuarie 1931 au rămas
doar rândurile consemnate în gazetele vremii.
Pe 18 ianuarie 1935 nu a mai fost furtună la Constanța. Ziarul
Dobrogea Jună ne informează că în acea zi a venit într-o scurtă vizită
Regina Maria. Ea a ajuns dimineață cu trenul său personal în stația Palas și
apoi vagoanele regale au fost decuplate și duse de o nouă locomotivă până în
port, la Pavilionul Regal (Cuibul Reginei). „La orele 11 MS Regina Maria a
descins din vagon…muzica marineri regale române a intonat Imnul Regal
iar o companie de onoare a dat onorurile. Marinarii de pe vasele de război
au salutat prin urale…” (Dobrogea Jună, 19 ianuarie.) Însoțită de
comandanții Marinei Române, de oficialități locale și de diplomați străini,
regina Maria a urcat la bordul crucișîtorului britanic Devonshire, unde a
asistat la o defilare și unde apoi a luat prânzul. La orele 17.00, regina s-a
întors la Palas și a plecat spre capitală.
