„White Boy Rick” e un film apărut cu vreo doi ani înaintea scandalului și mișcării BlackLivesMatter. Dacă se chema altfel, era o problemă.
Dar așa, spune povestea REALĂ unui puști alb, Richard Wershe Jr., care prin ‘85, la 15 ani a fost cel mai tânăr informator FBI din istorie, pus să vândă și să cumpere droguri în Detroit, pentru a expune o rețea de traficanți negri (csf, majoritatea așa sunt, mă scuzaț). Deconspirat, e împușcat în burtă de un complice, negru și tot adolescent. Dar între timp făcuse un copil cu o negresă. Asta dă bine.
După ce-și revine, puștiul se apucă să facă ce-l învățase FBI, mai ales că clanul negru fusese decapitat. Și treaba merge ca pe roate, până se lăcomește și e arestat, de un polițist negru și o agentă albă. Politically correct, până-aicea. Și e pus din nou să colaboreze, pentru a aresta niște polițiști corupți și niște apropiați ai primarului. Negru. Ceea ce și face.
Însă, ghici ce? Judecătorul nu ține cont de înțelegere și îl condamnă, pentru trafic peste 650 grame, la… închisoare pe viață! La 17 ani, în 1987. C-așa e legea în Michigan. Și-uite-așa face Rick 30 de ani de închisoare, cea mai lungă perioadă de detenție din istoria statului, pentru o faptă non-violentă. Între timp, polițiștii corupți arestați și apropiații primarului sunt eliberați. Între timp, fiică-sa mulatră e măritată, la casa ei, iar taică-su (Matthew McConaughey în film, magistral!) e mort de șapte ani și de toată viața lui s-a cam ales praful. Rick are acum vreo 50 de ani și trăiește cum poate.
O poveste reală, din SUA, țara care dă lecții tuturor, dar care nu e-n stare să-și dea singură.
„White Boy Rick” (2018), R.: Yann Demange, cu: Richie Merritt, Matthew McConaughey, Bel Powley, Jennifer Jason Leigh, Eddie Marsan.
