Ieri seară, la întoarcerea de la complexul Tom-Carrefour, am fost depășiți (toți) de un bolid care venea dinspre Ovidiu. Avea lejer aproape 200km/oră.
E-adevărat că omul – dacă aparținea speciei noastre – pornise avariile… Poate că făcea pe el, se grăbea la dentist că-i ieșeau dinții sau spre port, unde-i venise containerul din China. Anyway. La intersecția cu „centura”, la vapor, a trecut pe roșu, după ce-a depășit coloana, pe contrasens. Era deci treabă mare pe vine, nu treabă mică…
Am realizat atunci că, EFECTIV, asemenea infracțiuni (că nu mai e contravenție…) nu mai pot fi constatate DE NIMENI. Când ați văzut ultima oară o mașină de poliție-poliție, pe stradă? Când ați luat un radar pe bulevardul Mamaia, între Delfinariu și Pescărie, așa-i? Bingo, a strigat un domn mai din spate… Dar în trafic? Canci. Eu i-am văzut, dar treceau nepăsători – mergeau de la sediul B la sediul A, n-aveau treabă cu ce se întâmpla în trafic… Se dau amenzi pentru toate căcaturile – parcare la colț de stradă, sau fără să plătești, dar nu pentru lucrurile cu adevărat grave: slalom și raliu prin oraș, goană pe aleile dintre blocuri, întoarcere peste banda continuă, traversare aiurea, mers pe contrasens etc. etc.
În vremea asta, Poliția Locală n-are nici ea vreo treabă, că n-are atribuții. Ceea ce e bine, asta ne-ar mai lipsi. În exact aceeași seară, vreo trei mașini de Locală zgâriau asfaltul prin jurul Sălii Sporturilor și pe bulevardul Mamaia, între Capitol și Primărie, să vadă… cine parchează în zona O și 1. Cum abonamentul lunar e peste 200 de lei PE LUNĂ, e aproape sigur că cei care plecau de la mașină fără să se uite-n sus, spre panouri, cu telefonu-n mână, nu plăteau. Și pac!, călare pe ei. Apropo, ați văzut pe undeva parcomatele alea promise?! Că eu nu.
Gestul cocalarului descris la început se va multiplica progresiv, când tot mai mulți dintre ei vor realiza că… N-ARE CINE SĂ-I OPREASCĂ. Disoluția autorității e galopantă. Sfidarea, fronda, tupeul și cocălăria au acaparat societatea. Nu există vaccin pentru asta. Nici remedii, decât coercitive. Cine să le aplice? O legislație aberantă, care condamnă „definitiv” un bețiv ce omoară un copil cu mașina și fuge, la trei ani închisoare?! O poliție timorată, care se sperie și de GDRP?! Un parlament incapabil să dea legi mai aspre (apropo, mare panică: nu va mai fi plafonat punctul de amendă, din ianuarie, că nu mai avem guvern, care s-o facă. Așa, și?!)
Nu credeam că, măcar pe o chestiune (deloc minoră) voi fi de acord cu zăluda de Oana Pellea: țara asta e iremediabil pierdută.