- Ați fost director general artistic al Teatrului de Stat din Constanţa (2005-2007). Acum, de mai bine de trei ani, director al teatrului bucureștean „Stela Popescu”…
Cristian Șofron: Teatrul Stela Popescu s-a născut din pasiunea pentru scenă, dragostea pentru public şi artişti a marii personalități culturale care i-a dat numele – un actor complet, care captiva şi inspira, schimbând cu naturalețe registrele artistice.
În spiritul acesteia, Teatrul Stela Popescu este astăzi un spațiu deschis tuturor posibilităților de expresie teatrală. Producțiile noastre aduc pe scenă atât artiști consacrați, cât și creatori tineri, la început de carieră, iar textele alese pentru a fi puse în scenă – aparţinând dramaturgiei clasice, moderne şi contemporane – îi provoacă atât pe iubitorii de teatru, cât și pe împătimiții spectacolelor de dans și muzicale să fie martorii unor reprezentaţii cu suflu nou şi spectaculoase.
- Anul trecut, constănțenii au putut vedea, tot în cadrul SEAS, „Hedwig and the Angry Inch”, un spectacol senzațional. A fost o alegere repertorială dificilă? Și un succes așteptat?
Cristian Șofron: Musicalul „Hedwig and the Angry Inch” de John Cameron Mitchell, muzica și versurile de Stephen Trask, a avut un impact extraordinar la public încă de la prima sa punere în scenă pe off-Broadway, din anul 1998. Câștigător al prestigioaselor Tony Award, Obie Award, Outer Critics Circle Award, spectacolul a fost aclamat în sute de producții pe scene de pe întreg mapamondul. Prin urmare, alegerea ar fi trebuit să fie ușoară. N-a fost, din considerentele de orientare… pe care le-ați sugerat. „Hedwig…” spune povestea unei existențe contorsionate între căutarea succesului pe scenă și găsirea împlinirii într-o existență zbuciumată și nonconformistă. Încercările incredibile prin care trece Hedwig, dar mai ales asumarea și sensibilitatea cu care le dezvăluie publicului pe acorduri de rock, au făcut ca în jurul piesei să se țeasă o aură de cult pentru iubitorii genului de musical. Hedwig nu este un manifest pentru un anumit tip de sexualitate, ci o experiență teatrală cu un mesaj profund uman ce îndeamnă la deschidere și empatie față de suferința pe care o resimte, de fapt, fiecare ființă umană. Dar spectacolul e o reușită totală. Mai ales după câştigarea premiului UNITER pentru cel mai bun actor în rol principal de către Tudor Cucu-Dumitrescu.
- Anul acesta, ați apărut în deschiderea SEAS 2024 în „Ultima Oră” al lui Mihail Seabastian, regia Erwin Șimșensohn, în rolul savuros al unui ministru, emblematic și pentru atunci, dar și pentru vremurile noastre…
Cristian Șofron: Da. Criticul de teatru Mircea Morariu a caracterizat personajul, așa cum l-am jucat eu, drept „cvasi-zaharisitul ministru al Educației, personaj pe care Cristian Șofron îl plasează în descendența unui Agamiță Dandanache mai puțin rodat în ticăloșii și mai puțin versatil decât modelul”… E o montare interesantă, cu două personaje masculine (din care unul principal) devenite feminine. În societatea interbelică sau modernă, corupția, micul sau marele interes personal sunt identice.
- Teatrul „Stela Popescu” va fi în festival, la începutul calendaristic al toamnei…
Cristian Șofron: Da. Pe 1 septembrie 2024, ora 20:00, la Teatrul de vară Soveja, cu spectacolul „ESCU” de Tudor Mușatescu, în colaborare cu Teatrul „Satiricus Ion Luca Caragiale” Chișinău, regia Alexadru Grecu și subsemnatul, cu Pavel Bartoș în rolul principal.
„…Escu” nu este doar o comedie interbelică cu parfum de epocă care continuă povestea familiei lui Spirache Necșulescu, eroii mai celebrei “Titanic Vals”, ci și o satiră biciuitoare a năravurilor politice de ieri și de azi… Avem în meniu șantajul, intriga de partid, traseismul, norocul prostului și nelipsita ațâțare erotică, în cantitatea necesară să condimenteze viața politică.
