Pe măsură ce rănile Primului Război Mondial se vindecau, iar negrele
amintiri ale ocupației germano-bulgare se estompau, Constanța a intrat pe drumul
ascendent al dezvoltării. Orașul s-a mărit, populația a crescut, iar străzile “de sus”,
de dincolo de Bulevardul Ferdinand și până în Bd. Regina Maria (astăzi Bd.
Mamaia), au devenit tot mai animate. Sute de familii s-au stabilit în această zonă,
care, cu doar câteva decenii în urmă, fusese considerată la marginea orașului.
Dezvoltarea acestui cartier a venit cu bune și cu rele, pentru că locuințele familiale
de pe Mihăileanu, Cuza Vodă, Ștefan cel Mare, Griviței etc., se ridicau acum lângă
stabilimente mai rău famate sau în zone cu o activă viață comercială.
Pentru a înțelege mai bine ce se întâmpla în mod concret, cităm dintr-un
articol publicat pe 22 ianuarie 1925 în ziarul Dacia și intitulat “O stradă oropsită”,
care făcea referire, în principal, la strada Cuza Vodă. Cele afirmate în material
sunt confirmate de procesele-verbale ale ședințelor Consiliului Municipal,
consultate de către specialiștii MINAC: “Ulița e veșnic inundată în noroi și lături,
datorită atât obiceiului rău al unor locatari ce aruncă zoaiele în drum, cât și
faptului că la intersecția cu Scarlat Vârnav (n.n. astăzi Răscoalei din 1907) e o
stațiune a căruțașilor. De cum se înserează, întunericul domnește pe întreg
cuprinsul străzii punând în pericol pe trecători de a cădea în gropile de canalizare
fără capace. Furgonetele serviciului de salubritate nu trec cu lunile, ceea ce face
ca gunoaiele să zacă tot atât timp prin curțile oamenilor. Apoi, alte delicii: Nu e
noapte să nu se întâmple scandaluri pe la casele de prostituție ori pe la șantanele
(localuri, bodegi) ce se țin lanț pe stradă… “.
Interesant este faptul că Primăria Municipiului dăduse dispoziție încă din
1924 ca aceste localuri să fie desființate, iar casele de toleranță să fie mutate la
marginea orașului; însă, din motive necunoscute, aceste decizii nu fuseseră
aplicate. În finalul articolului, gazetarii conchideau: “… Și tot astfel e situația și pe
multe alte străzi centrale ale orașului precum Scarlat Vârnav, Griviții, General
Manu, etc.” Problemele de pe Cuza Vodă și de pe străzile învecinate au persistat pe
tot parcursul anului, în ciuda eforturilor făcute de administrație.
Rămânem în zona administrării orașului, dar de această dată facem un salt în
timp, până pe 22 ianuarie 1931, când are loc o ședință a Consiliului Municipal
al Primăriei Constanța, condusă la acea vreme de profesorul Gheorghe Popescu.
Informațiile de față au fost culese din Dosarul 45/1931, fond Primăria Constanța,
Direcția Județeană a Arhivelor Naționale Constanța. În cadrul ședinței, conform
procesului verbal încheiat, ajutorul de primar Dan Alecu a arătat următoarele: “în
timpul furtunei de zilele trecute, aproape în întregime liniile firelor electrice s-au
rupt, așa că iluminatul public și cel particular rămân întrerupte până la
restabilirea lor, urmând ca populațiunea să întrebuințeze petrol. Pentru a pune
populațiunea orașului la adăpostul speculei ce s-ar face de către comercianții ce
vând petrol propunem să se emită o ordonanță”. Este emisă această ordonanță,
aplicabilă din 31 ianuarie 1931 și care prevede următoarele: Prețul petrolului (gaz)
lampant să fie unul fix, 3,40 litrul la en-gros și 5 lei litrul, preț cu de-amănuntul;
petrolul se va vinde neamestecat cu apă; comercianții ce vând produsul trebuie să
afișeze prețul în prăvălie. Cei care nu au respectat prevederile și au făcut speculă
sau au provocat ridicarea prețurilor, s-au ales cu marfa confiscată și au fost dați în
judecată în conformitate cu legea speculei și a art. 385 Cod Penal.
