Voiam să spun ceva despre Hagi și acum este momentul.
Hagi oferă, fără să-și propună, un model de comportament foarte corect pentru un om care-și iubește țara și pe-ai săi. A performat în fotbal, la cel mai înalt nivel. S-a confundat cu naționala României aproape 20 de ani. A jucat la Real Madrid, a jucat la Barcelona. Împreună cu ceilalți din generația aia frumoasă, ne-a obișnuit cu prezențele la campionate de tot felul, asta în condițiile în care România de acasă trecea prin tot felul de transformări și, cu toate ale ei, ajungea în tot felul de buzunare. Dar în fotbal eram bine și la un moment dat, ne-a spus că n-o să mai fim bine, ocazie cu care toți deștepții l-au luat la mișto.
Când s-a lăsat de fotbal, și-a investit în România cea mai mare parte din ce a câștigat afară. Și-a făcut-o ca machedonul care scapă trenul și uitându-se după el, își spune: vezi, dacă n-ai lucrul tău… adică și-a făcut lucrul lui, care să-i servească tot pentru ce se pricepe, fotbalului, adică.
Deci, a fost afară, a învățat, a copiat, s-a inspirat, și a replicat așa cum s-a priceput în România, la Ovidiu, că la Constanța n-a avut loc. Cumva, chiar mă bucur că nu a intrat în vreun parteneriat cu fostul stadion 1 Mai, deși e păcat de bijuteria aia care a ajuns obiectul iminentei demolări.
La academie sau la club a luat lângă el pe toți care au însemnat câte ceva pentru Farul, indiferent cât timp a trecut peste ei… Peniu, Cămui, Petcu, unde te uiți, găsești pe câte unul care ridicau tribunele în anii ’80, în trening, copii și mingi și porți și plase pe lângă ei, și uite-așa s-a creat și se sudează familia și povestea și, într-un final, succesul. Care succes a venit ieri și sunt foarte bucuros pentru Hagi și mă bucur că suntem și noi în spațiul și timpul lui.
Revenind, formare în România, învățat și câștigat bani sau măcar experiență afară și investit și dezvoltat România, ăsta e modelul lui Hagi, aromân cu pronunțat caracter de român. Uitându-se la el, poate înțeleg ceva și cei care-și trimit copiii pe-afară, doar ca să-i condamne la statutul de emigranți pe viață care să le-aducă, o dată pe an, nepoții neștiutori de română la inspecție. Copiii trebuie încurajați să vadă, să se deschidă, să înmagazineze informație de peste tot din lumea asta.
Ce e bun, să preia și să replice în România, iar ce-i rău, să lase acolo. Și când modelul ăsta va fi îmbrățișat de mai multă lume, atunci și noi vom fi unde merită țara asta, mult mai bună decât realizăm noi acum.
Laurențiu MIRONESCU
Foto: GSP