Dintre toate amenințările conspiraționiste legate de vaccinul anti-covid și altele, care toate la fel – îți modifică ADN-ul și te transformă în câteva zeci de ani în cercopitec, cea cu declanșarea unui cancer mă neliniștește cel mai puțin. Cu gândul apariției unei viitoare noi perechi de testicule m-am împăcat deja. Ba chiar sunt încântat de-a dreptul!?
Și vă spun și de ce. Am 54 de ani, am intrat deja în zona gri al unui asemenea prezumptiv și deloc puțin probabil pericol. S-a putea să dezvolt un cancer în ultimii ani – perfect plauzibil.
Dar, cam ce tupeu aș avea, să dau vina EXACT pe vaccinul ăsta (și altele), când știu că:
– În tinerețe am cam băut, ca porcu’. Am băut distilat de bomboane lipicioase, de umplutură de șubă de muncitori (pufoaică) și chiar din găinaț de găină!?! Nu vă spun cum se fac – deși mulți din voi știu – ca să nu vă dau idei! Numai spirt medicinal și frecțe Diana/Galenica n-am băut! La un chef din studenție, în București, cu o masă plină de sticle îmbuteliate la Zarea, a intrat peste noi tatăl unuia, director… chiar la celebra fabrică! A cules expert de pe masă câteva sticle, făcute exact la locul lui de muncă, și le-a vărsat la chiuvetă. Fernetul, bitterul Mamaia (țineți minte?), un rachiu de drojdie și încă ceva, da’ nu-mi mai amintesc, probabil de la băutură. De ce, domnu’ Ioncu?! Las că știu eu! a fost răspunsul lui. Și io cred că el chiar știa ceva…
– În noaptea accidentului de la Cernobîl – 26 aprilie 1986, ora 1:23 noaptea – dar și în cele următoare, am fost pe câmp, de la Tomis Nord în sus, cam pe unde e acum Tom Mall, să-mi caut câinele fugit de-acasă. Unul dintre primii dalmațieni din Constanța, un sifilitic, o celebritate în cartier. Fusese zărit pe-acolo. L-am găsit după trei nopți și trei zile. M-a/ne-a durut în cur (pe mine, pe frati-miu și pe maică-mea) de ce se spunea la radio Europa Liberă, că să stăm în casă, să luăm iod, să nu deschidem geamurile. Că ai noștri nu spuneau nimic la televizor, un rahat. L-am căutat cu toții, ore în șir. Mulți chiar s-au îmbolnăvit ulterior, de la norul radioactiv. Maică-mea a murit relativ recent, la 70 de ani, de inimă. Probabil cancerul o va afecta ceva mai încolo…
– Am mâncat toată viața toate rahaturile posibile. De la pui injectați cu antibiotice, sângerete (un „salam” făcut din sânge de porc amestecat cu orez!), mizerii de mezeluri, până la cel mai infect și chimic parizer fabricat vreodată. Am mâncat dulciuri pline de zahăr și vopseluri fosforescente, pepeni injectați, fructe și legume stropite cu chimicale, conservanți și coloranți sintetici, coajă rasă de lamâie și portocală, absolut toxice. Am în mine toate E-urile, de la 112, până la 423, în ordine și fără să-mi lipsească vreunul. Am vrut să mănânc și pisică, în Libia, de la niște filipineze, dar m-a prins maică-mea și m-a bătut, fiindcă vizita la ele avea și conotații sexuale incluse. Aveam paișpe ani. Îmi pare rău și-acuma…
– Am făcut plajă în tinerețe, dezbrăcat desigur, fără nicio loțiune de protecție, sub toate exploziile solare, meteoriții, accidentele cosmice, big bangurile îndepărtate, de la marginea galaxiei, la toate orele interzise, la orice temperatură, oricât de dogoritoare. Am lăsat rânduri de piele și carne vie pe plajă, am consumat sute de iaurturi în borcane de sticlă și capace de staniol, turnate direct pe mine. Am pe corp alunițe, negi, pete dubioase – am avut și bube dulci de câteva ori în viață…
– de vreo treizeci de ani iau un pumn de pastile dimineață și încă unul seara. Pentru diabet, pentru tensiune, plămâni, ficat, subțierea sângelui, îngroșarea… mă rog, îngroșarea. De toate! Vitamine, suplimente alimentare, tincturi, extracte, decocturi. Și ”excipienți”. Nu-ș ce sunt excipienții, da-mi place cum sună.
Și-acum, după toate astea, cam ce tupeu aș avea, să spun c-am făcut vreun cancer, TOCMAI de la vaccinul Pfffffffiezer?!?
