Pentru cei împătimiți de muzica bună, Gigi Mărgărit a fost o instituție, de mai bine de 40 de ani.
El știe cum, a reușit printre primii să deschidă în anii ’80 un studio de înregistrări, pe bulevardul Tomis, lângă Capitol – adică ne „trăgea” pe casete sau pe benzi, pentru sume modice, albume întregi, unele doar apărute în străinătate! Erau câteva astfel de stabilimente în Constanța, însă doar la el se găsea muzica „grea”, bună. Țin minte că „The Final Cut”, al celor de la Pink Floyd l-am avut înregistrat la câteva luni de la lansare. Câteodată, cumpăram chiar viniluri.
Dar Gigi era mai mult decât atât: o enciclopedie muzicală. Te învăța ce să asculți (eu aveam 14 ani…), ce merită și ce o să dispară efemer. Rareori a greșit în privința asta.
După ’90, a deschis Clubul Phoenix, împreună cu Horia Pătrăhău, om de radio, colecționar împătimit și altă enciclopedie muzicală. Unic. Numele avut binecuvântarea lui Nicu Covaci, pentru că Gigi era fanul Phoenix nr. 1. 900 de concerte – incredibil. Iar pereții sunt plini de autografe. Acolo i-am văzut chiar și pe Humble Pie!
Azi, Gigi a plecat puțin, la numai 63 de ani. Doar apropiații i-au știut suferința. Pe restul, ne-a lăsat „mască”. N-o să credem multă vreme de-acum încolo. Iar Clubul Phoenix nu va mai fi la fel, fără el.
Drum bun, prieten drag și neprețuit!
