Gigi Becali e un personaj, fără nicio îndoială. Adulat de unii, detestat de alții, la fel de bine ca și Gabriel Liiceanu, dar în alte coordonate. Impenetrabil pentru categorii care au citit și altceva decât cartea de telefon și au ascultat la viața lor de la Andre Rieu în sus (mai jos nu se poate…), este în schimb prizat masiv de cei (majoritari) care vorbesc aceeași limbă cu el.
Paradoxal sau nu, are cam același public cu Călin Georgescu, în mare. Sigur, sunt fani ai marelui guru care nu-l înghit pe ciobanul emancipat – și invers. Dar, în principal, se bat pe aceleași caracteristici ale unui public previzibil: patrioți de tinichea, naționaliști dincolo de limitele de bun simț ale termenului, sfertodocți și semidocți, conspiraționiști cu convingeri și idei fixe și români verzi ca bradu’.
Și totuși, cei doi nu se „halesc” între ei. O fi invidia pe popularitatea celuilalt, discrepanța între cultura precară a patronului fcsb și APARENȚA de erudiție a omului providențial al momentului, cine știe? Sigur e că impostorii și parveniții se recunosc între ei și se văd ca într-o oglindă. Dintotdeauna.
Cert e că etichetele și descrierea făcute de Becali la adresa lui Georgescu sunt imbatabile. De aceeași acuratețe cu remarcile și criticile aduse de oameni mai lucizi și mai instruiți, analiști și specialiști în comunicare și publicitate electorală, oameni de bună credință. Dar, la Jiji, toate spuse cu o franchețe (și uneori cu un ton frust, jignitor) care prinde și mai bine la popor decât o critică academică, elevată. Asta îi cam dă la temelie salvatorului nației, în propriul său electorat. Becali e o voce printre steliști și fecesebiști deopotrivă – poate nu printre rapidiști și dinamoviști, dar oricum, peste.
De unde enunțul din titlu? Dacă fcsb câștigă mâine, printr-o minune, cu Manchester United, se pare (că nu mă pricep, nici n-am verificat, că nu-s pasionat și nici în domeniu) că se va califica în optimile la nu-ș ce competiție europeană, de tradiție și mare intensitate. În momentul ăla, adulația pentru Gigi va crește, ca și publicul său, care-i soarbe cuvintele. România e o nație mică în fotbal (chiar dacă unii cred că o victorie la campionatul european cu „ditamai” Ucraina e o mare șmecherie) și o performanță sportivă rară ar aglutina pe mulți în jurul patronului mistic și semianalfabet. Iar cele spuse de el vor cântări în aur, chiar și în fața unui speculant politic de talia lui Călin Georgescu. Dacă fbsb pierde cu United, oalele se vor sparge iar în capul lui Becali, adevăratul antrenor, dintotdeauna, al echipei.
Nu știu de ce, dar cred că soțul Cristelei va fi mâine seară fan Manchester United.
