Două evenimente tragice, aparent fără nicio legătură, demonstrează încă o dată cum reglementările europene au reușit să bulverseze o lume, care și așa a luat-o la vale.
Primul exemplu: cei doi tineri înjunghiați în Craiova de un alt tânăr, evident dezaxat. Cum altfel, dacă umbla la el cu o macetă, mănuși (vara) și cagulă?! Era elev la un liceu militar și, vezi Doamne, testele psihologice și-ar fi arătat ineficiența. Înainte de ‘89, locul testelor psihologice, în depistarea diliilor (cel puțin pe stradă) era exercitat de… Miliție. Toți dubioșii, dar și oamenii aparent normali erau opriți, legitimați, uneori controlați în bagaje. Milițienii – psihologi empirici!
Nu era bine. Veți zice: cum hotărau milițienii, cine e DUBIOS și cine nu. Am două răspunsuri. Aveau FLER, vă spun din experiență. Doi: și azi există un criteriu asemănător, care funcționează la nivelul DNA (da!). Se numește „SUSPICIUNE REZONABILĂ”!? E drept, folosit în special împotriva opozanților regimului (începând cu cel al lui Băsescu). Cu toate abuzurile, mii de indivizi au fost atunci reținuți și adunați de pe străzi, pentru că purtau la ei arme albe.
Al doilea exemplu: tânărul magrebian de 17 ani, din Franța, împușcat mortal la volan, pentru că nu a oprit la un control al poliției. Unii vor spune că a fost o reacție exagerată, pentru o abatere (aparent) minoră. Alții vor spune: bine i-au făcut – nu oprești când te somează poliția, poți păți așa ceva! În America se moare pentru mai puțin de-atât.
Ambele exemple au ceva în comun: lipsa de reglementare, respectiv reglementarea excesivă, ambele legitimate de legislații europene. La noi, nu mai are voie poliția să legitimeze mai pe nimeni pe stradă, fără un motiv aparent (bine, în afară de procurorul Horodniceanu…), cu atât mai puțin să caute în traistă de obiecte contondente. De căutat în portbagaj, nici nu mai poate fi vorba, decât atunci când mai evadează câte unul din penitenciar. Legislația europeană, ce vrei, avem drepturi!
În celălalt caz, polițiștii din occident au voie să tragă. Blegii noștri nu – mai repede scapă arma din mână, printre picioare. Tot legislație europeană!
Până una alta, și-ntr-un caz și-n altul, mor oameni. Situațiile sunt din ce în ce mai greu de gestionat – și în statul polițienesc, și-n cel „democratic”.
