Sportivii cazați la jocurile olimpice au mâncare insuficientă și anumite alimente raționalizate.
În schimb, la dineul organizat înainte de ceremonia de deschidere, regii și reginele, președinții și vedetele s-au îmbuibat cu cele mai fițoase preparate ale bucătăriei franțuzești. Umflații ăia plini de ifose au voie. Sportivii care au nevoie de hrană de cea mai bună calitate pentru a face performanță trebuie sacrificați.
Sportivii dorm pe paturi de carton dintr-o prostească, vezi Doamne, preocupare pentru mediu. Dar grija pentru mediu nu a mai fost o problemă, când sute de ambarcațiuni poluante (că nu sunt electrice sau hibride) au defilat pe Sena.
Spectacolul grotesc elgibitisq, cu femei cu barbă, bărbați cu fuste și exhibitioniști pictați a avut loc în festivitate în numele incluziunii și al diversității. Dar de ce nu a mai fost loc și pentru un moment care să evoce războaiele din Ucraina și Israel, nevoia de pace, lupta împotriva foametei din Africa, problema regimurilor dictatoriale care privează oamenii de drepturi fundamentale de viață și alte, multe alte atrocități care se întâmplă în lume?
Vacile bășinoase care poluează planeta nu s-au putut găsi ca fripturi în farfuriile sportivilor, că trebuie să protejăm mediul iar discriminarea și lipsa incluziunii este, mai nou, numai despre ăia care au nevoie de pronume speciale pentru că nu știu dacă sunt El sau Ea. Rupți de foame și de somn, și-au căutat hrana și odihna în alte locuri ale Parisului, cu restaurante și hoteluri ceva mai sănătoase la cap.
Mai ușor cu ipocrizia și pseudo-grija, pentru niște probleme oricum gomflate. Ați vrut să „faceți frumos”, să arătați lumii că Parisul nu iese din linie în toată demența asta cu mișcarea wake, cu absurditățile și lumea nouă care se pregătește să ni se vâre pe gât.
Unii dintre noi, chiar și cu retina sângerând după Cina cea de taină, reinterpretată, încă avem ochi să vedem.
