„Am pornit apoi spre casă. Același drum istovitor. Când am intrat în Constanța, mi-a venit să plâng. Mizerie, ruină, uscăciune. Un oraș, parcă, fără gospodari în ultimele decenii. Acum, scriind, mă gândesc că oamenii modelează locurile. Clădirea-emblema a Iașiului este Palatul Culturii, clădirea-simbol a Constanței este totuși un cazinou. Port, deci cosmopolit prin excelență, la porțile Orientului, Constanța nu a avut și nu va avea niciodată maiestuozitatea Iașiului, un loc în care mi-aș fi dorit să am șansa de a-mi crește copiii. Am văzut tineri oferind flori iubitelor, oameni plimbându-se și oprindu-se să asculte poezii recitate în stradă, în acompaniament de chitară suavă. Nu am văzut, după cum spuneam, spărgători de semințe și nici atâta pasiune pentru dermato-cosmetică la tinerele mondene ca în Constanța. Am văzut mai mult fond, esență și mult mai puțină preocupare pentru aparența găunăoasă. În mijlocul mall-ului Palas tronează un magazin de carte!!! Doar librărie, nu și papetărie. Mai știți în Constanța vreun astfel de loc?
Orice plimbare în Iași, oricât de scurtă, te face să te lovești de cultură, așa că oamenii o absorb pe nesimțite. Și sunt mândri, dar nu încrezuți, demni, fără nimic ostentativ în purtare sau în grai, oameni cu respect pentru valori, măcar cele ale trecutului. Despre prezentul politic nu m-a interesat nimic căci, oricine a administrat orașul în acest ani, se vede că a făcut treabă. Așa că pentru mine rămân niște iluștri anonimi. Nu mă interesează dacă sunt controversați sau nu, dacă conform principiului românesc mai mult sau mai puțin contemporan trebuie lăudați pentru că au furat, dar au și făcut.
Două regrete: Casa Pogor, loc de întâlnire al Junimii, și Biblioteca „Gheorghe Asachi”, cea mai frumoasă din lume după spusele unora, erau închise. Motiv să ne întoarcem la Iași.
Și un post-scriptum: Vaslului și Bîrladul arată și ele mai bine decât Constanța. Peste tot pare că se găsesc semințe de flori și resurse de apă pentru a le îngriji. La Constanța, se găsesc doar semințe de floare. Floarea-soarelui. Prăjite și consumate oriunde. Iar apa pentru spațiile verzi a dispărut. Asemenea speranței noastre de mai bine.”
Întregul articol, absolut minunat, AICI.
