Nu știu dacă ați observat, dar time to time câte o exponentă a sexului slab (aici e de discutat) monopolizează centrul scenei și impune trendul.
Acum câțiva ani era o tipă, Iulia Albu, autointitulată stilizdă. Slabă și deșirată, îmbrăcată zbanghiu, se plimba mereu cu o găină (da, frate, o găină!) în brațe, care părea să nu lase găinați vizibili pe straie. Măritată cu un pantofar, și-ăla plecat pe jumătate de-acasă. Femeia vorbea rar dar apăsat: aia se-mbracă prost, ăla e o țoapă, ăia nu știu să mănînce, sorb și le curge ciorba din gură. Evident, ea n-avea oglindă acasă, c-ar fi apucat-o instantaneu plânsul, o dată la zece minute. Da’ s-a dus. Adică nu cred c-a murit – găina în schimb a sfârșit sigur în vreo cratiță. N-a mai apărut – s-o fi băbit, o fi rămas fără pantofi, dracu’ știe.
Și-a apărut în prim plan Șoșoacă, tată. Plesnind de sănătate. Trupeșă femeie. Ca un tanc, fabricație sovietică.
Stilistic vorbind, cucoana e un câștig pentru orice precupeață bine hrănită seara cu prăjeli și rântașuri. Le dă la toate o direcție-n viață, o speranță. Că se poate și așa. Guvernată de principiul „nu contează cât de lung ai părul, important e cam cât cântărești”. Nu cum gândești. Aici, nu mă bag: senatoarea pare a fi guvernată de câteva idei puține, dar fixe. Însă idei hrănite sănătos, numa cu uruială. Dacă s-a pornit, face de rușine orice vânzătoare ambulantă din piața Griviței.
Ce e important de reținut e că moda, ca și alte te-n dinți, sunt trecătoare. O dată trece barza drept model de succes, o dată hipopotamul.
