Au hotărât aleșii dumneavoastră, dragi cetățeni, să îndatoreze orașul Constanța cu 50 de milioane de euro. Pentru dezvoltare armonioasă, firește. Cetățenii poate au uitat, poate nici n-au știut, că a mai existat un exemplu de astfel de împrumut de ftut banii contribuabilului în cel mai dezastruos și viclean mod cu putință, la Medgidia. 30 de milioane de dolari. Oleacă mai puțin, dar nici Medgidia nu este ce-i Constanța. S-a întâmplat acum vreo 20 de ani și a adus orașul pomenit în pragul falimentului. Fiindcă orice dobitoc de pe fața pământului, care a mânuit o tarabă cu mărțișoare, o gogoșărie, un lighean de porumb fiert știe că, dacă bagi banii împrumutați în altceva decât PRODUCȚIE, ești în rahat din clipa în care ai semnat împrumutul. Meserie, te halesc!
Totuși, să nu cădem în greșeala stupidă sau viclean-voită de a-i considera dobitoci pe onorabilii noștri aleși locali. Fiindcă nu sunt deloc, iar calculul e destul de simpluț.
Să purcedem la a gândi.
Domnul Verjil și compania au promis dezvoltare după soare, milioane de euro NERAMBURSABILE prăvălite peste oraș cu ajutorul științei proiectelor europene, parcuri industriale unde să duduie marile companii ale lumii, nu mai vorbim de rezolvarea aproape de îndată a tuturor nevoilor simple ale cetății – străzi, parcări, căldură, apă caldă – prin manevra ”Pane Rumburaku” (ăștia mai tineri nu știu, dar era un film cehesc de ficțiune, în care vrăjitorul Rumburak schimba lumea pe loc doar întorcând un ghiul barosan de pe degetul inelar). Toate promisiunile s-au împotmolit, însă, în noroaiele și interminabilul șantier de pe Ștefan cel Mare, în pavelele înșirate la disperare, ca pișatul boului, pe principalele bulevarde ale Constanței. Alte proiecte europene ioc, pricepere pare, vorba vecinilor din Piața Chiliei: canci. Cel mai probabil, consultanții au zis: Pandele, împrumută bani și termină dracului șantierele, că ne ducem la vale cu partid cu tot! Și împrumut a fost.
Întregul articol, AICI.
