Faptul că în Constanța există un mare deficit de locuri de parcare nu mai este o noutate pentru nimeni. O simțim de fiecare dată când ne urcăm în mașină, ca să ajungem la serviciu sau oriunde în oraș. Lipsa parcărilor a ajuns să fie o problemă atât de mare încât ne vedem nevoiți să ne reconfigurăm tot traseul sau planurile. De câte ori nu ați spus „nu merg în X loc, că nu am unde să las mașina!” sau „vezi că întârzii, caut un loc de parcare”?
Problema este cu atât mai supărătoare, când vine vorba de parcările rezidențiale, de un loc în vecinătatea locuinței, în care să îți poți lăsa mașina când ajungi acasă. Pentru cei care nu au reușit să își rezerve un loc din cele puține puse la dispoziție de administrația locală, fiecare sosire acasă înseamnă o vânătoare obositoare care îți toacă nervii și îți pune răbdarea la mare încercare, înseamnă ture date prin cartier în căutarea unei borduri sau a unui petec de pământ pe care să îți lași mașina. Așa au ajuns cartiere întregi îmbâcsite de mașini lăsate anapoda, cu trotuare impracticabile, cu șoferi care în disperare de cauză ajung să se blocheze unii pe alții.
Așa au ajuns vecinii să se dușmănească, să se certe și să se reclame la poliție. Așa au ajuns oamenii să circule pe carosabil, întrucât trotuare nu mai există, așa au ajuns șoferii să gonească ca nebunii pe șosele ca să ajungă acasă cât mai devreme în speranța că găsesc ceva liber.
“Greaua moștenire” a stălpișorilor lăsată de vechea administrație, care a fost în campania electorală un instrument de propagandă, nu pare să îl mai deranjeze pe actualul primar. Desigur, nu se aștepta nimeni ca a doua zi după câștigarea alegerilor să îl vedem pe domnul Chițac deșurubând cu sârguință și eliberând trotuarele și nici să ridice peste noapte parcările subterane și etajate promise. Dar, după 7 luni de mandat, parcă aștepți să vezi ceva inițiativă, un proiect început, niște soluții reale, un pic de interes pentru nevoile cetățeanului.
Așteptăm toți să coboare din jilțul de la primărie și să ia Constanța la picior. Să vadă problemele clar și obiectiv nu așa cum sunt semnalate ele sec și în linii mari de consilierii săi. Să vadă cum pietoni și șoferi împart frățește șoseaua pe Badea Cârțan sau cum mașini înghesuite una în alta ocupă trotuarele de pe Eliberării lăsând o trecere imposibilă.
Domnul Primar e însă ocupat. Lucrează intens la noul regulament de taxare a parcărilor. Nu vine cu locuri noi, dar aduce tarife mai mari. Mai desenează două dungi pe asfalt și pune constănțenii să liciteze între ei. Nu vine cu soluții dar își trimite dulăii din poliția locală să ardă cu amenzi tot ce prind. Și continuă demolările de mici afaceri.
Am renunțat să mai judec și să mă mai scandalizez când văd o mașină parcată prea aproape de o trecere de pietoni, sau chiar în dreptul intrării într-o clădire. Deși sunt convinsă că sunt destui care o fac din nesimțire și indolență, există la fel de mulți care o fac din lipsa oricărei alte alternative.
Nu poți printr-o incantație magică să-ți micșorezi mașina și să o bagi în buzunar. Nu poți să o urci pe bloc, nu poți să o bagi în pământ. Trebuie să te descurci cum poți. Într-un oraș în care autoritățile te lasă în voia sorții, asta faci. Te descurci cum poți.
