Scena publică e aproape insuportabilă, încât nu pot scăpa de ea decât luînd o carte bună. Sau un film. Mă gîndeam să-mi iau inima în dinți, să beau cîteva emetirale și să mă uit la „Teambuilding”, coregizat de Matei Dima, Cosmin Nedelcu și Alex Coteț, după un scenariu scris de Coteț.
Filmul pornește de la evenimente din viața unor angajați într-o corporație care, sub presiunea promovării și a competiției interne, se află în situația de a participa la un ”team building”. Filmul, cu aportul imensului talent a celor de mai sus, – celebrități ale filmului din noul val mizerabilist, a fost lansat în 2022 și a atras în cinematografe un număr mare de persoane – aproape 1 milion in 3 luni. E ceva!
Vizionarea unui film despre ”șprițurile” și mitocănia unui Teambuilding în România e întotdeauna un act de cultură, dar, dată fiind tema ”vinei” și a vinovățiilor – niciodată recunoscute și niciodată asumate – un fapt deja comun, deși grețos pe scena politică a României. (…)
Senzația asta dureroasă, adevărul apăsător care ne urmărește la fiecare pas în viața de zi cu zi, de care ne ascundem. Degeaba. Propriile noastre vinovății, ne urmăresc tot timpul. Excepție fac păduchii politicii noastre, amețiți de propriul destin măreț pe care și-l imaginează, și care îi orbește, aducându-i la viața trăită în cea mai crasă nesimțire. (…)
Ei nu știu că vina este diferită de rușine, care se bazează pe o posibila evaluare făcută de alți oameni. Rușinea se raportează la persoanele din jur, pe când sentimentul de vinovăție este raportat la propria persoană. În cazul nostru, la persoana păduchelui.
Vina existențială este rezultatul gradului de conștientizare a unei discrepanțe nedrepte între propria bunăstare și bunăstarea altora. Ori asta, e peste puterea păduchelui, cel care calcă pe cadavre fără nici o tresărire. (…)
Suntem mulți, răi, lacomi,invidioși… Dar avem pretenția și dreptul, totuși, de a fi conduși de cei mai buni dintre noi. Însă adevărul e altul și e tragic: de multă vreme cei care ne reprezintă au uitat ce au de făcut. Au senzația că ne stăpânesc și se comportă ca atare. Dar ce e mai revoltător, e faptul că sunt total lipsiți de conștiință. Fapt care îi face să nu poată afla, nici măcar ei înșiși dacă au, sau nu, caracter. Găsesc în interiorul lor mizerabil întotdeauna motive să se dezvinovățească, oricît de abominabilele sunt catastrofele pe care cu sau fără știință le generează.
Întregul articol, AICI.
