O sa retin toata viata ce a spus odata, Bobolea, fostul sef al meu, de la Centrala Nucleara Cernavoda, sectia SIRT, unde am aterizat direct din prima facultate ca inginer stagiar. Nu am stiut atunci ce inseamna asta, dar se vede acum, dupa exact 38 de ani, cata dreptate a avut.
Problema apei pentru racirea reactoarelor la centrala nucleara de la Cernavoda nu este de astazi sau de ieri. Este inca de la inceputuri, de cand centrala a fost pusa in functiune pe un complex hidrografic neterminat. S-a stiut si se stie acest aspect din totdeauna, dar toate conducerile si tot politicul au bagat problema asta asta sub pres. Acum presul e prea mic si nu mai acopera incompetenta. Probabil inca se crede ca se rezova in vechiul stil romanesc – merge si asa sau se descurca ei cumva. Ei bine, nu se descurca. Si prognozele pentru viitor privind debitul si volumul Dunarii este din ce in ce mai sumbru.
Poate v-ati intrebat de ce au fost proiectate si inceputa constructia a 5 reactoare la Cernavoda, cand volumul si debitul apei din Dunare nu asigura sau abia asigura necesarul pentru racirea a 2 reactoare. Chiar nimeni nu a stiut acest lucru? Aflati ca s-a stiut.
In primul rand, au fost mai multe proiecte cu locul de amplasare a centralei nucleare, una din variante fiind chiar la Macin. Tot atunci a aparut si nevoia de a se asigura apa de racire a reactoarelor si ideea construirii unui baraj la Braila-Macin. Pana la urma s-a optat pentru amplasarea centralei atomice la Cernavoda.
Complexul hidrografic ce are inclusa atat alimentarea cu apa pentru centrala nucleara de la Cernavoda cat si ansamblul canalelor navigabile Dunare – Marea Neagra si Poarta Alba Midia-Navodari, a fost proiectat de defuncta mare institutie IPTANA. IPTANA a fost desemnat proiectantul general al Canalului şi al Portului Constanţa Sud, şeful proiectului fiind inginerul Chiriac Avădanei, iar Institutul de Studii şi Proiectări Hidroenergetice (I.S.P.H) proiectantul lucrărilor pe Dunăre din zonele adiacente. În afară de canalul propriu-zis, complexul hidrotehnic cuprinde: un baraj la Macin-Braila, două ecluze cu câte două sasuri fiecare, o staţie de pompare complexă, trei porturi comerciale la Cernavodă, Medgidia şi Basarabi, trei poduri de cale ferată peste canal, la Cernavodă, Medgidia şi Agigea, patru poduri de şosea peste canal, amplasate la Cernavodă, Medgidia, Basarabi şi Agigea. Sef de proiect, un geniu – ing. Chiriac Avadanei.
Chiriac Avadanei a calculat volumele si debitele necesare din Dunare pentru:
1. functionalitatea a 5 reactoare nucleare la Cernavoda,
2. Canalele navigabile Dunare – Marea Neagra și Poarta Alba – Midia Navodari și necesarul de apa folosit la traficul naval pe canalele navigabile – unde s-au luat în calcule ca fiecare ecluzare la Agigea si Navodari descarca in mare zeci de mii de mc de apa, care trebuie completati din Dunare.
3. necesarul de apa pentru amenajari piscicole pe canalele navigabile – sunt 2 amenajari piscicole – Faclia si Medgidia
4. necesarul de apa pentru irigatii si agricultura – ANIF are statii de extragere, desecare si irigatii din Dunăre până la Brăila și din canalele navigabile – sistemul de irigatii Carasu.
5. necesarul de apa care se uzineaza de industriile ce depind de apa din canalele navigabie – Centrala nucleara Cenavoda, platforma industriala Medgidia, platforma Midia, extractia de apa pentru potabilizare, etc.
5. activități conexe – afluenti, deversări, pompari, microhidrocentrale de producere energie electrică, stavilare de reglare debite cu acumulările învecinate – Tașaul, Corbu, etc.
O munca de domeniul fantastic, analizata chirurgical, care a oferit clar un singur raspuns. Apa din Dunare, nu ajunge pentru satisfacerea tuturor aceste nevoi. A venit si cu o idee geniala, un baraj la Braila – Macin.
Lacul de acumulare care se forma se intindea pana la Silistra, ridica nivelul apei cu peste 9 metri si se mentinea constant. Tot constanta se mentinea si temperatura, pentru ca centrala nucleara dupa ce raceste reactorele, deverseaza apa calda inapoi in Dunare, sau in canalele navigabile dupa necesitati. Este foarte cunoscut canalul de evacuare de la Seimeni, numit de apa calda, nu ingheata niciodata si este raiul pescarilor.
Proiectul a fost atat de minutios elaborat incat a primit aprobarea lui Ceausescu.
Barajul de la Macin-Braila, asigura mai multe functionalitati. In primul rand era prevazut cu o noua centrala hidroelectrica, menita sa adauge un plus de energie electrica in sistemul national, asigura o cale rutiera permanenta intre judetele Tulcea si Braila (unde pana la construirera actualului pod, trecerea se facea cu bacul), lacul de acumulare devenea crescatorie de sturioni si totodata asigura tot necesarul de apa pentru centrala nucleara, canalele naviganile, agricultura si uzinare. Lacul de acumulare aducea insa si dezavantaje, se pierdeau suprafete importante din terenurile agricole si localitati din zonele adiacente care erau condamnate sa fie inundate definitiv si sa ramana sub ape.
Romania a avut proiectat unul din cel mai eficiente sisteme energetice din lume, care a servit drept model sistemelor energetice pentru tari foarte avansate – Japonia, Germania, USA, etc. Asa a aparut si nodul de distributie energie electrica de la Isaccea, unul din cele mai mari noduri energetice din Europa, cu conexiuni la reteaua electrica ce pleaca din Moldova, Ucraina si trece in Bulgaria spre Turcia si Grecia. Acest nod avea menirea sa gestioneze fluxul energetic si sa poate exporta necesarul de curent pentru alte tari, din excedentul care se producea la Cernavoda si Macin.
Este mult de vorbit despre acest proiect. Cert este ca au fost multe sedinte la ministere de lungul ultimilor ani, cu tema nivelului si volumul de apa la Cernavoda, dar concret nu s-a rezolvat nimic. Proiectul ar trebui sa existe si astazi si studiul lui ar descrie clar situatiile mai sus descrise.
Au venit chinezi, americani și alții, sa construiasca si sa dezvolte centrala nucleara, fara success. Toti s-au lovit de lipsa solutiilor pentru cresterea debitului si volumului de apa la Cernavoda si au renuntat. Chinezii au astept 10 ani soluțiile salvatoare care insa nu au venit.
Au fost mai multe incercari de a se mari debitul si volumul apei pe bratul Bala, vezi proiectele Bala 1 si Bala 2 din anii 80-90. Dar fara succes. Centrala nucleara are un mic lac de alimentare, care functioneaza ca un bazin din care extrage apa de racire cu pompe de mare capacitate si au tot coborat sorburile pana au ajuns la pragul maxim, dar tot este insuficient. Chiriac Avadanei a murit fara sa vada proiectul dus la bun sfarsit si IPTANA nu mai exista.
Concluzia este cea care e vede astazi. In mod normal, debitul si volumul apei la Cernavoda asigura la limita functionarea a doar 2 reactoare si nici acestea la capacitate maxima, se merge cu 80% pentru siguranta. In perioade de seceta si nivele de apa mici apar probleme in racirea reactoarelor si au mai fost opriri si in anii anteriori.
Daca nu se vor gasi solutii sa se dubleze macar nu sa se tripleze debitul si volumul de apa de Cernvoda, pe viitor functionalitatea centralei electrice de la Cernavoda este cu un mare semn de intrebare. Bratul Dunarii care ajunge la Cenavoda traverseaza pasaje cu fund stancos, fostii munti hercinici, un granit extraordinar de dur si de prelucrat, ceea ce ridica mari probleme de marire si adancire a albiei a acestui brat. Granitul hercinic din muntii Macinului a pavat multe strazi si drumuri, incepand din epoca romana, pana in zilele noastre, fiind cunoscuite comunitatile italiene de pietrari pentru prelucrarea granitului din localitatea Greci. Eforturile financiare sunt insa uriase si avand in vedere ca durata de exploatare a unui reactor este finita – 30 de ani, plus un spor de maxim 10 ani dupa retehnologizari, necesita o atenta evaluare.
