𝟗 𝐢𝐚𝐧𝐮𝐚𝐫𝐢𝐞 – 𝐑𝐞𝐨𝐫𝐠𝐚𝐧𝐢𝐳𝐚𝐫𝐞𝐚 𝐦𝐮𝐳𝐞𝐮𝐥𝐮𝐢 𝐬̗𝐢 𝐨 𝐚𝐧𝐢𝐯𝐞𝐫𝐬𝐚𝐫𝐞 𝐫𝐞𝐠𝐚𝐥𝐚̆

Oraș cu o existență de două milenii și jumătate, Constanța are o moștenire istorică deosebită. Încă de la finele secolului al XIX-lea, imediat după instaurarea administrației românești, autoritățile locale au înființat un muzeu de arheologie în care au fost expuse vestigii deosebite, grecești și romane, descoperite pe raza localității. Inițial un muzeu local, acesta a devenit, în anul 1935, un muzeu regional, aflat în grija Primăriei, și a funcționat în aripa stângă a 𝐏𝐚𝐥𝐚𝐭𝐮𝐥𝐮𝐢 𝐂𝐨𝐦𝐮𝐧𝐚𝐥 (actualul 𝐌𝐮𝐳𝐞𝐮 𝐝𝐞 𝐈𝐬𝐭𝐨𝐫𝐢𝐞 𝐍𝐚𝐭̗𝐢𝐨𝐧𝐚𝐥𝐚̆ 𝐬̗𝐢 𝐀𝐫𝐡𝐞𝐨𝐥𝐨𝐠𝐢𝐞 𝐂𝐨𝐧𝐬𝐭𝐚𝐧𝐭̗𝐚), din Piața Ovidiu nr.12.

Pe 𝟗 𝐢𝐚𝐧𝐮𝐚𝐫𝐢𝐞 𝟏𝟗𝟑𝟕, în ziarul „Dobrogea Jună” a apărut articolul intitulat 𝑅𝑒𝑜𝑟𝑔𝑎𝑛𝑖𝑧𝑎𝑟𝑒𝑎 𝑀𝑢𝑧𝑒𝑢𝑙𝑢𝑖 𝑅𝑒𝑔𝑖𝑜𝑛𝑎𝑙 𝑎𝑙 𝐷𝑜𝑏𝑟𝑜𝑔𝑒𝑖, din care redăm un fragment:

„𝑀𝑢𝑧𝑒𝑢𝑙 𝑅𝑒𝑔𝑖𝑜𝑛𝑎𝑙 𝑎𝑙 𝐷𝑜𝑏𝑟𝑜𝑔𝑒𝑖, 𝑖̂𝑛𝑓𝑖𝑖𝑛𝑡̗𝑎𝑡 𝑑𝑒 𝑐𝑎̂𝑡̗𝑖𝑣𝑎 𝑎𝑛𝑖 𝑑𝑖𝑛 𝑖𝑛𝑖𝑡̗𝑖𝑎𝑡𝑖𝑣𝑎 𝑠̗𝑖 𝑝𝑟𝑖𝑛 𝑚𝑢𝑛𝑐𝑎 𝑑𝑒𝑝𝑢𝑠𝑎̆ 𝑑𝑒 𝑑𝑙. 𝑝𝑟𝑜𝑓. 𝑢𝑛𝑖𝑣. 𝐶𝑜𝑛𝑠𝑡𝑎𝑛𝑡𝑖𝑛 𝐵𝑟𝑎̆𝑡𝑒𝑠𝑐𝑢 𝑠̗𝑖 𝑐𝑎̆𝑟𝑢𝑖𝑎 𝑖 𝑠-𝑎 𝑑𝑒𝑠𝑡𝑖𝑛𝑎𝑡 𝑎𝑟𝑖𝑝𝑎 𝑑𝑟𝑒𝑎𝑝𝑡𝑎̆ 𝑎 𝑝𝑎𝑙𝑎𝑡𝑢𝑙𝑢𝑖 𝑚𝑢𝑛𝑖𝑐𝑖𝑝𝑎𝑙, 𝑒𝑠𝑡𝑒 𝑖̂𝑛 𝑝𝑟𝑒𝑧𝑒𝑛𝑡 𝑖̂𝑛 𝑐𝑢𝑟𝑠 𝑑𝑒 𝑜𝑟𝑔𝑎𝑛𝑖𝑧𝑎𝑟𝑒. 𝐷𝑙. 𝐼𝑜𝑛 𝑀𝑖𝑐𝑢, 𝑐𝑜𝑛𝑠𝑒𝑟𝑣𝑎𝑡𝑜𝑟𝑢𝑙 𝑚𝑢𝑧𝑒𝑢𝑙𝑢𝑖, 𝑙𝑢𝑐𝑟𝑒𝑎𝑧𝑎̆ 𝑙𝑎 𝑎𝑟𝑎𝑛𝑗𝑎𝑟𝑒𝑎 𝑝𝑖𝑒𝑠𝑒𝑙𝑜𝑟 𝑑𝑒 𝑐𝑎𝑟𝑒 𝑑𝑖𝑠𝑝𝑢𝑛𝑒 𝑝𝑟𝑒𝑐𝑢𝑚 𝑠̗𝑖 𝑙𝑎 𝑎𝑟𝑎𝑛𝑔𝑖𝑎𝑟𝑒𝑎 𝑑𝑖𝑛 𝑗𝑢𝑑𝑒𝑡̗ 𝑎 𝑡𝑢𝑡𝑢𝑟𝑜𝑟 𝑟𝑎̆𝑚𝑎̆𝑠̗𝑖𝑡̗𝑒𝑙𝑜𝑟 𝑖𝑠𝑡𝑜𝑟𝑖𝑐𝑒, 𝑑𝑒𝑠𝑐𝑜𝑝𝑒𝑟𝑖𝑡𝑒 𝑖̂𝑛 𝑢𝑟𝑚𝑎 𝑠𝑎̆𝑝𝑎̆𝑡𝑢𝑟𝑖𝑙𝑜𝑟 𝑐𝑒 𝑠-𝑎𝑢 𝑓𝑎̆𝑐𝑢𝑡 𝑖̂𝑛 𝑐𝑢𝑟𝑠𝑢𝑙 𝑎𝑛𝑢𝑙𝑢𝑖 𝑡𝑟𝑒𝑐𝑢𝑡. 𝑃𝑒 𝑙𝑎̂𝑛𝑔𝑎̆ 𝑠𝑒𝑐𝑡̗𝑖𝑢𝑛𝑒𝑎 𝑎𝑟ℎ𝑒𝑜𝑙𝑜𝑔𝑖𝑐𝑎̆ 𝑎 𝑚𝑢𝑧𝑒𝑢𝑙𝑢𝑖, 𝑑𝑙. 𝑀𝑖𝑐𝑢 𝑠𝑒 𝑠𝑡𝑟𝑎̆𝑑𝑢𝑖𝑒𝑠̗𝑡𝑒 𝑠̗𝑖 𝑙𝑎 𝑎𝑟𝑎𝑛𝑗𝑎𝑟𝑒𝑎 𝑢𝑛𝑒𝑖 𝑠𝑒𝑐𝑡̗𝑖𝑢𝑛𝑖 𝑒𝑡𝑛𝑜𝑔𝑟𝑎𝑓𝑖𝑐𝑒 𝑎𝑝𝑎𝑟𝑡𝑒 𝑙𝑎 𝑐𝑎𝑟𝑒 𝑣𝑜𝑟 𝑓𝑖 𝑒𝑥𝑝𝑢𝑠𝑒, 𝑝𝑒 𝑙𝑎̂𝑛𝑔𝑎̆ 𝑝𝑖𝑒𝑠𝑒𝑙𝑒 𝑑𝑒 𝑐𝑎𝑟𝑒 𝑑𝑖𝑠𝑝𝑢𝑛𝑒 𝑖̂𝑛 𝑝𝑟𝑒𝑧𝑒𝑛𝑡 𝑚𝑢𝑧𝑒𝑢𝑙, 𝑠̗𝑖 𝑎𝑙𝑡𝑒𝑙𝑒 𝑐𝑎𝑟𝑒 𝑣𝑜𝑟 𝑓𝑖 𝑠𝑡𝑟𝑎̂𝑛𝑠𝑒 𝑖̂𝑛 𝑐𝑢𝑟𝑠𝑢𝑙 𝑎𝑐𝑒𝑠𝑡𝑒𝑖 𝑝𝑟𝑖𝑚𝑎̆𝑣𝑒𝑟𝑖”.

Mai multe detalii despre această reorganizare ne parvin, decenii mai târziu, de la conservatorul 𝐈𝐨𝐚𝐧 𝐌𝐢𝐜𝐮, care a publicat în Revista Pontica nr.12 (anul 1972) articolul științific 𝐷𝑖𝑛 𝑡𝑟𝑒𝑐𝑢𝑡𝑢𝑙 𝑚𝑢𝑧𝑒𝑢𝑙𝑢𝑖 𝑑𝑒 𝑖𝑠𝑡𝑜𝑟𝑖𝑒 𝑛𝑎𝑡̗𝑖𝑜𝑛𝑎𝑙𝑎̆ 𝑠̗𝑖 𝑎𝑟ℎ𝑒𝑜𝑙𝑜𝑔𝑖𝑒 𝐶𝑜𝑛𝑠𝑡𝑎𝑛𝑡̗𝑎 (1935-1948). Astfel, am aflat că Micu a fost elev al profesorului de epigrafie Grigore Florescu, a săpat cu acesta la Capidava și Valu lui Traian și a fost angajat al muzeului regional din Constanța în vara anului 1935, an în care instituția a fost deschisă publicului larg. În anul 1937, la câteva luni după apariția articolului de mai sus, Micu semna și ghidul 𝐶𝑎̆𝑙𝑎̆𝑢𝑧𝑎 𝑣𝑖𝑧𝑖𝑡𝑎𝑡𝑜𝑟𝑢𝑙𝑢𝑖 𝑖̂𝑛 𝑀𝑢𝑧𝑒𝑢𝑙 𝑅𝑒𝑔𝑖𝑜𝑛𝑎𝑙 𝑎𝑙 𝐷𝑜𝑏𝑟𝑜𝑔𝑒𝑖, lucrare tiparită în 2.000 de exemplare. Muzeul Regional ce funcționa în primărie avea exponate aflate în lapidarium și în trei încăperi, iar expoziția era împărțită în cinci mari secțiuni:

1. Preistorie, paleolitic și neolitic;

2. Colonizarea greacă din Pontul Stâng;

3. Romanii între Dunăre și Mare;

4. Evul Mediu pe meleaguri dobrogene (dominația romană, bizantină și otomană);

5. Dobrogea între 1878 și zilele noastre.

Pe lângă acestea, muzeul regional avea și o secțiune de geologie și zoologie. În 1938, muzeul regional a fost mutat într-o clădire de pe strada Ovidiu (ulterior demolată) și apoi în alte sedii, mai mult sau mai puțin potrivite.

În a doua jumătate a anilor 30, Muzeul Regional a fost vizitat de mai multe personalități: viitorul rege al Suediei, Gustav al VI-lea Adolf, arhitecții italieni Silvio Ferri și Giuseppe Lugli, profesorul emerit Charles Upton Clark și de scriitorii Liviu Rebreanu, Victor Eftimiu, Tudor Vianu și de arheologul Paul Nicorescu.

Pe data de 𝟗 𝐢𝐚𝐧𝐮𝐚𝐫𝐢𝐞 𝟏𝟗𝟑𝟓, în sala mare a Regimentului 9 Călărași din Constanța a avut loc festivitatea de aniversare a Alteței Sale, 𝐫𝐞𝐠𝐢𝐧𝐚 𝐌𝐚̆𝐫𝐢𝐨𝐚𝐫𝐚 𝐚 𝐈𝐮𝐠𝐨𝐬𝐥𝐚𝐯𝐢𝐞𝐢 (fiica reginei Maria și a răposatului rege Ferdinand). Văduvă după ce, cu un an înainte, soțul său, regele Alexandru, a fost asasinat la Marsilia, Mărioara a rămas regina mamă a Iugoslaviei, iar pe tronul acestei țări s-a urcat fiul ei minor, regele Petru al II-lea.

Regina Mărioara (poreclită și Mignon) era născută pe 6 ianuarie, dar a fost sărbătorită de militarii din Constanța trei zile mai târziu, cu ocazia venirii în oraș a atașatului militar al Iugoslaviei la București, colonelul sârb Marko Bary.

Regimentul de cavalerie din Constanța s-a distins prin eroism în timpul Primului Război Mondial, iar regina Mărioara a fost desemnată patroana și proprietara acestei unități militare, care anual îi celebra aniversarea prin ceremonii solemne.