Sorine, hai că mi-ai adus inspirația pentru rețeta de azi. Pentru voi cei care citiți, în seara în care scriu eu rețeta asta, Sorin Lucian Ionescu, mogulu’ din spatele Metropola, unde public io rețetele, a postat versurile lui Alexandru Andrieș (Cea mai frumoasă zi) care sună cam așa:
„Am da ceasul înapoi, ai fierbe două ouă moi,
Mi-ai spune că-n casă suntem doar noi.
Tăcerea te-ar ajuta să scapi de-ntrebarea mea
Din toate-ntrebările, cea mai grea.”
Căutați piesa, ascultați-o, are și o rețetă în ea („ai fierbe două ouă moi”)… apropos, știți vreunu’ de câte minute de fierbere e nevoie pentru ouă moi? Că nu e chiar la mintea găinii să fiarbă ouă moi! Da’ după ce o ascultați, ieșiți din starea melancolică pe care v-o dă, că nu e cea mai veselă dintre melodii și citiți ce vă scriu eu aici.
Pentru că esența rețetei de azi e despre “cea mai frumoasă zi”. Care e cea mai frumoasă zi? Fiecare credem că o avem pe a noastră, de cele mai multe ori e legată de vreun eveniment important din viață, toți avem cate una d-asta pe care o vedem așa. Și dacă am încerca să avem și ALTĂ “cea mai frumoasă zi” sau chiar altele? Dacă am aduce-o în farfurie, cum ar arăta această CEA MAI FRUMOASĂ ZI? Din ce se compune o astfel de zi? Asta e întrebarea! Un fel de Hamlet modern și io, modestu’ de mine. Ce-ați introduce? Obiecte, locuri, oameni, simțiri? Ce face o zi să fie frumoasă? Ce o face frumoasă la 15 ani? Dar la 25? Dar la 35? Dar la 45? Dar la 55? Dar ultima înainte de a părăsi lumea asta? Dacă ar fi aia cea mai frumoasă? Cum ați vrea-o pe cea mai frumoasă? Singuri, cu oameni în jur, pe mal de mare, cu nisip sub tălpi, într-o pădure, într-o căsuță mica la marginea pădurii? Și, dacă am avea pe parcursul vieții “cea mai frumoasă zi” în fiecare zi?
Să ne facem cea mai frumoasă zi din fiecare zi și din cele mai mici și insignifiante elemente dar care trăite într-un anume fel și simțite cum numai voi știți să o faceți să devină, de fiecare dată, invariabil….cea mai frumoasă zi? Câte amintiri de zile „cele mai frumoase” am aduna? Multe, infinit de multe, fiecare din ele cea mai frumoasă, fiecare din ele dusă la rangul ăsta, sus de tot în clasamentul zilelor frumoase.
Așa că azi vă scriu o rețetă care sigur va face cândva o zi să fie cea mai frumoasă. Nu vă speriați de ingredient, chiar dacă e puțin mai scump, merită și la final exclamația sigur va fi de plăcere!
Scoici Saint Jaques a la Provencale.
Că tot e prin Constanța cu festivaluri du bonheur.
Scoicile astea sunt ceva ce noi românii nu prea știm și aici mă includ și eu, aflăm mai degrabă de ele când vedem cate mii de astfel de animăluțe ajung în tigăile show-urilor culinare și ne minunăm de măiestria ălora de la mânuiesc. De fapt, deși sunt considerate “regele mărilor” și unele din cele mai rafinate și dichisite feluri de mâncare, de se bat stelele Michelin pe ele, pot fi făcute cu succes chiar și într-o bucătărie de bloc de pe la noi sau oriunde altundeva.
Ai nevoie de:
– Scoici Saint Jaques. Le găsești la sectorul de congelate prin Mega sau Lidl. Scumpuțe, dar pentru cea mai frumoasă zi, merită. 1 kg.
– 4 linguri de unt;
– Ceapă galbenă – una;
– Roșii – cam patru;
– Usturoi – un cățel;
– Pătrunjel – o legătură
– Vin alb – un pahar
– Lămâie – una;
Să vezi ce simplu se fac stelele Michelin:
1. După ce se decongelează scoicile, se asezonează cu sare și piper.
2. Se încinge o tigaie cu jumătate din unt și puțin ulei de măsline, să nu se ardă untul.
3. Când s-a încins bine untul, se adaugă usturoiul tocat și scoicile. Când ați adăugat scoicile, reduceți focul la mediu.
4. Scoicile se gătesc cate 2 minute pe fiecare parte, mai mult decât atât le transformă în cauciuc și nu se mai bate nicio stea Michelin pe ele.
5. Adaugați restul de unt peste scoici, apoi ceapa tocată mărunt, roșiile tăiate cuburi mici, sare, piper și lăsați timp de 2 minute la foc mediu.
6. Adaugați vinul și mai lăsați pe foc timp de 1 minut.
7. La final, adăugați pătrunjelul și busuiocul tocate și zeama de la jumătate de lămâie.
Gata! Scoici Saint Jaques a la Provencale!
Dacă găsiți prin casă niște cochilii de Saint Jaques (asta era o glumă) serviți în cochilii. Dacă nu, orice recipient care le tine e bun. Și asta va fi o zi dintre cele mai frumoase.
Ziua cea mai frumoasă, după mine, nu e ziua-eveniment. Poate să fie azi, poate să fi fost ieri, poate e mâine. Dacă am face așa, dacă am reuși să găsim bucurie în fiecare zi în lucrurile mici, chiar și în rutina fiecărei zile, în constanța soarelui pe cer (din orice aduce puțin, puțin frumos în noi, din interior sau exterior) fiecare din noi ne-am umple de zile frumoase, de zile minunate și așa noi, toți,am fi suma celor mai frumoase zile. Ce zâmbet ni s-ar întipări pe chip la finalul unei astfel de zile? Da, e acel zâmbet!
Și-acu’, hai să golim congelatoarele de scoici Saint Jaques!
Aaa, să nu uit. Și dacă vreți să schimbați povestea lui Andrieș, are și Marius Tucă o “Cea mai frumoasă zi”. Cumva altfel, sună cam așa:
“Cea mai frumoasă zi
E atunci când tu nu ştii
Cât de fragil e totul,
Chiar şi această zi
Ca linia umerilor tăi
Ce seamănă cu orizontul.”
Puțin optimism nu strică, nu?
