În plin scandal COMPACT, încerc să-mi dau și eu cu părerea. Mai mult stilistic, pentru că chestiunea juridică este evidentă, chiar dacă nu definitiv tranșată, din păcate. Cu dezavantajul că sunt prieten și cu unii, și cu alții.
Eu „m-am născut” muzical pe la 14 ani. Adică după vârsta asta s-a declanșat „boala psihică” ce mă face să adun și să ascult ca nebunul. Sunt colecționar, deci nu mă mulțumesc doar cu Spotify și YouTube Music. Bani mulți, ediții deosebite. Dar când m-a apucat eu de muzică, am deschis ochii pe Compactul original, format din Costi Cămărășan – chitară, fondator, Leluț Vasilescu – tobe, fondator, Paul Ciuci – chitară, voce și Teo Peter la bas. Nici nu mai știu dacă aveau clăpar, în afară de înregistrări (mai apoi au venit marele Vlady Cnevevici și Dan Stesco).
Primul album – care practic consacră cu adevărat apariția unei trupe – o jumătate de LP pe „Formații Rock 6” e… interesant, sub amprenta lui Costi Cămărășan. Absolut toate piesele sunt scrise de Cămărășan. Însă actualul sound Compact, șlăgăros și inconfundabil, ca și cel al IRIS, s-a cristalizat abia după plecarea maestrului Cămărășan. Muzical vorbind, eu îl leg de Ciuci, Teo și clăparii senzaționali care au fost prin trupă.
Apoi, a venit plecarea lui Paul și – simplificând – venirea lui Adi Ordean (compozitor și chitarist senzațional) și a lui Leo Iorga, voce parcă aleasă să-l înlocuiască pe Ciuci, inconfundabil și inimitabil. Ei bine, în ciuda pieselor fabuloase din perioada aia (la care a contribuit și Teo Peter), din cauza… vârstei mele, eram deja în alte zone stilistice, mai avansate. Am recuperat ulterior, din nostalgie și pentru colecție. Piesele sunt memorabile, în linia clasică Compact, deci nu e vreo schimbare de stil sau de paradigmă. Cei născuți prin ’80 cred că ăsta – cel cu Leo Iorga și Ordean – e Compactul original și că Ciuci a venit „după”.
După moartea tragică a lui Teo Peter (dar și dinainte), lucrurile s-au complicat al naibii. Compactul (singurul de atunci, și după plecarea lui Leo și Ordean) a beneficiat de un basist excelent, o personalitate muzicală și motor al trupei, Adrian Coco Tinca. 9 ani de zile. După care lucrurile s-au complicat și mai rău.
Prescurtând: juridic vorbind, lucrurile sunt clare – trupa în care activează acum Cămărășan, fondatorul, e cea care are dreptul să poarte numele. Indiferent cât de mult îl iubim pe Paul Ciuci și piesele lui memorabile. La asta se adaugă și întoarcerea în COMPACT a compozitorului Adi Ordean – care are jumătate din repertoriu – și a basistului Coco Tinca. Restul e istorie. Dar, muzical, interpretativ și componistic, Ciuci înseamnă jumătate din istoria COMPACT.
În privința unor agarici Micuți, aciuați pe la tobe în „cealaltă” trupă, lucrurile sunt urâte, și se văd și în postările lui infecte, de pe facebook. A cântat 3 ani în trupa Coco, dar și-a șters asta din biografie. Omul e un individ lipsit de caracter, împrumutat pe la toți muzicienii, care scuipă unde a mîncat și a dormit – uneori, la propriu. E păcat că șeful său de trupă, indiferent cum s-ar numi, îi permite să facă asta.
Între timp, Leluț Vasilescu s-a dus lângă Teo Peter, Leo Iorga și chitaristul Emil Laghia.
Pe de altă parte, azi e ziua lui Paul Ciuci. La mulți ani, Paul!
