Primarul Chițac a catadicsit să anunțe un termen (aproximativ) la care se va sfârși haosul și suferința constănțenilor, turiștilor și vizitatorilor nefericiți și de ocazie ai orașului, legat de bulevardele făcute harcea-parcea: februarie 2023. Asta înseamnă mai exact iulie-august, anul viitor.
Totuși, cică dacă „nu vor interveni situații ce necesită sistarea sau prelungirea termenului de execuție”. Deci și sistarea… Termenul poate fi amânat numai în șapte situații. Prima este vremea nefavorabilă, a doua întârzieri provocate de autoritățile publice, a treia de ordine administrative care nu se datorează antreprenorului. Nu știm cât de exotice sunt celelalte patru motive.
Chițac nu s-a sfiit să preia din mers proiectul lui Făgădău, de reabilitare a bulevardelor Alexandru Lăpușneanu și 1 Mai și poate și alte proiecte. Puțină lume știe asta și pe și mai puțini îi interesează. La sfârșit, vor uita cu toții și vor spune: ”Uite ce gigea a făcut primamiralul orașul! E adevărat, trotuarele arată ca dracu’, ne-a făcut varză viața aproape trei ani, a desființat și locurile de parcare (și așa puține), dar măcar s-a terminat! Aaa, se va mai sparge pe ici pe colo, ani de zile de-acum înainte, dar cu asta suntem deja obișnuiți. Iar escavatorul din Tomis III va ajunge deja pe stema orașului.
Și nu e decât vina fostei administrații locale, dinainte de Vergil Catastrofă. Care, în primii trei ani, a părut să nu demareze mai nimic important, a început ceva în al patrulea iar comunicarea proiectelor ce urmau să înceapă (și le-a început ăsta de acum) a fost PROASTĂ. Sigur, mai sunt întrebări: dacă într-adevăr trebuia început tot odată, dacă se putea evita sezonul estival, dacă nu puteau fi lăsate locurile de parcare, mai retras ș.a., dar sunt sigur că, în deșteptăciunea lui, primarul care vorbește de parcă-ar rostogoli bolovani cu gura are explicații, dar suntem prea nevrednici să le primim, toate-odată.
Mulți (chiar mulți!) speră că mai avem doar un an jumate de pătimit cu acest personaj, mai sinistru chiar decât primarul Neagoe. Dar românul în general uită ușor, precum crapul din acvariu, care după ce s-a dat cu capul de geam, se întoarce și – până la geamul celălalt – uită și mai dă cu capul odată și tot așa, la nesfârșit. Alții, din alte orașe, râd hâtru, că ne merităm soarta. De acord, cu rezerva că cei din București, Brașov sau Timișoara ar trebui să se abțină.
Au și ei Boii Bălții lor.
