„România este predispusă la o serie de dezastre naturale, în special cutremure, inundații, secetă și fenomene meteorologice extreme. În ultimele decenii, dezastrele au avut efecte fizice, sociale și financiare semnificative. Din 1990, s-au înregistrat 77 de dezastre grave în România, inclusiv 44 de inundații, 15 situații de temperaturi extreme, 7 furtuni, 2 cutremure puternice, 1 secetă și 1 alunecare de teren,9 rezultând în daune directe peste 3,5 miliarde USD.
În același timp, impactul dezastrelor este în creștere din cauza unor factori, inclusiv (a) expunerea crescută a persoanelor și a activelor economice din zonele vulnerabile, (b) finanțarea insuficientă pentru reducerea riscului și (c) efectele schimbărilor climatice. Acest lucru este deosebit de îngrijorător, dat fiind că populația săracă și aproape săracă este afectată în mod disproporționat de mare de dezastre, aspect confirmat de studii globale,11 precum și analizele preliminare efectuate de Banca Mondială pentru România.
România este unul dintre statele membre UE cele mai expuse riscului seismic
Deși sunt relativ rare, cutremurele prezintă un risc considerabil pentru România, mai ales având în vedere numărul de clădiri construite înainte de elaborarea codurilor de proiectare moderne. În ultimii 200 de ani, s-au înregistrat mii de victime și au fost avariate grav zeci de mii de clădiri ca urmare a cutremurelor. Vulnerabilitatea economiei românești la cutremure este exacerbată de faptul că 75% din populația țării (sau 65 % din populația urbană) și 45% din totalul serviciilor de transport, energie, apă, comunicații critice sunt situate în zone cu risc seismic ridicat.(…)
Peste 60% din clădirile din România care sunt evaluate ca făcând parte din Clasa I de risc seismic (RS I) se află în București (aproximativ 356 structuri cu 6.536 de apartamente). Majoritatea locuințelor din aceste blocuri de apartamente sunt ocupate.
Este important de subliniat că aceste cifre reflectă doar clădirile care au fost evaluate și că există multe alte clădiri care ar putea avea risc seismic, dar care nu au fost niciodată evaluate. (…)
În acest scenariu, peste 120.000 de persoane locuiesc în clădiri preconizate a suferi avarii extinse sau chiar totale; de asemenea, scenariul prevede peste 4.000 de decese. În rezumat, analiza arată că aproximativ 50% dintre clădirile de locuințe din București sunt structuri cu înălțime mică, construite înainte de codurile de proiectare seismică din 1978, însă doar 10 la sută din populație locuiește în aceste clădiri.
Aproximativ 60% din populația din sectoarele 2, 3 și 6 locuiește structuri cu înălțime mare (fie proiectate folosind un cod inferior, fie un cod de proiectare moderat). 40% din populația Bucureștiului trăiește în structuri slabe din punct de vedere seismic, cu înălțime mică sau mare (construite în perioada 1963-1977), care reprezintă aproximativ 4% din numărul total de clădiri. 1,5% din populație locuiește structuri cu înălțime mare, construite înainte de codurile de proiectare seismică, care reprezintă 0,26% din numărul total de clădiri din București.
Această categorie s-a aflat în centrul politicilor de reducere a riscurilor seismice din ultimii 25 de ani. Sectoarele 1, 2 și 5 au cea mai mare pondere a populației care trăiește în structuri cu înălțime mică, construite înainte de codurile de proiectare seismică.
Întregul articol, AICI.
