Un text postat pe facebook a stârnit ceva pasiuni. Unii m-au sfătuit flatant să îl postez și aici, ca editorial.
O fac, ceva mai detaliat, fără autocenzura impusă de o sancțiune imbecilă, pentru „vina” de a fi postat pe pagina mea o poză cu mine și cu frati-miu, când aveam 3 (trei) ani, goi pe plajă. Și cenzurată pe deasupra!? Dar, la dracu’, Zuckenberg nu suportă sfârcuri, dar tolerează atacuri xenofobe și antisemite, cu duiumul.
Este și motivul pentru care am fost atât de abstract în text. Iată:
„Doar cei care nu știu, din restul țării, ce e “ansamblul rezidențial” Henri Coandă din Constanța se pot mira că un cartier întreg a ieșit în stradă la zvonul unui cutremur.
Cei care nu știu, să caute pe google, n-o să le zic eu aici. Trec pe acolo zilnic, pentru că stau aproape. Am să adaug că, personal, nu cred în salvarea culturală și educațională chiar a tuturor. Pur și simplu unii sunt iremediabil pierduți, din motive sociale, discriminatorii, de anturaj, genetice, biologice, tradiții etnice, dar și din propria lor vină. Care a vrut să răzbească și mai ales l-a ajutat și capul, a răzbit. Admir organizațiile care fac eforturi să mai recupereze ceva (mai puțin cele care toacă banii – inclusiv europeni – degeaba și se îmbogățesc). Merită și trebuie ajutați să supraviețuiască.
Dar eu pur și simplu nu cred că se poate ieși din condiția în care se află. Fizic și practic este imposibil. Poate o generatie, două, următoare.”
Nici pe departe postarea nu e xenofobă. Pentru că în „campus” trăiesc și români și turci și țigani deopotrivă. Relația mea cu comunitatea romă, cu care mă înrudesc de departe, e desăvârșită. E vina unor secole de robie, proastă purtare și moștenire culturală, că lucrurile stau așa, astăzi. Jean Constantin (care nu era rom!) joacă în seria BD rolul unui țigan care fura căței… Dincolo de admirabilii lăutari, căldărari și argintari – meșteșugari desăvârșiți – mai sunt cunoscuți și pentru alte metehne. Cine e de vină?
Dar să revenim la subiect. Cred sincer că nu se poate face mai nimic pentru salvarea culturală și spirituală a acestei pături sociale – cea care locuiește în asemenea cartiere rău famate – indiferent de etnie. Henri Coandă e un model de organizare și respectare a normelor de conduită, prin reguli aplicate strict și supraveghere permanentă. Dacă vreți haos și mizerie, nu le căutați aici sau în Piața Chiliei (devenită anecdotică, din păcate…): mergeți pe strada Semănătorului din Constanța și pe cele adiacente… Și în niște cartiere mărginașe ale Constanței, ca Palazu Mic – dar nu vreau să vorbesc cu păcat: n-am mai fost demult pe-acolo și nici nu-mi doresc.
Este motivul pentru care aici – dar și în alte părți, mai civilizate – se dezvoltă comportamente bizare, bazate pe zvonuri. Nu credeți? Mergeți în orice sat din Dobrogea sau Moldova (nu știu din Transilvania, nu mă bag) și lansați temeinic un zvon despre un cutremur, molimă sau ură rasială. Veți vedea ce iese.
Una din explicații este că televiziunile și presa scrisă tabloidă NU au îndobitocit România profundă, ci au menținut-o și alimentat-o în această prostie colectivă: manele, ghicitoare, profeți, agramați, false vedete. False concursuri – ce-i drept, formate de televiziune cumpărate de afară, pe sume de-a dreptul indecente. Nu e rolul mass media să educe. Dar, într-o societate capitalistă, goana după profit e mare. Iar sancțiunile pentru derapaje sunt ridicole și deseori aberante (a se citi CNA. Internetul nu e reglementat ÎN NICIUN FEL, decât la fel de arbitrar, de algoritmii, roboții și imbecilii umani – cenzorii de la facebook).
Dacă în Parlamentul României cineva a vorbit despre conspirația declanșării unui cutremur, este pentru că zeci de mii de români, cu drept de vot, au trimis respectiva specimenă acolo. Și-s dispuși să o creadă din toată inima. Nu din răutate, nu din plăcerea devorării subiectelor „secrete”, interzise, ci din prostie. Un concept amplu, care ar merita o explicație atotcuprinzătoare, nu numai cea vulgară, din DEX, jignitoare.
Dar, poate altă dată. Nu e rolul mass media să educe. Aia se cheamă învățământ, școală și educație acasă. Lipsește mult – din toate.
