Mesajele de avertizare Ro-Alert care ar trebui să anunțe în timp util pericole majore pentru populație au ajuns dintr-un sistem de avertizare într-un generator de bancuri și meme pe rețelele de socializare.
Problema nu este neapărat că alarma este enervantă, nici că pică aproape întotdeauna într-un moment nepotrivit, nici că are greșeli de scriere, nici că e trimisă de câte unul pus pe miștouri (a se vedea „Ursu băăăăă!).
Problema este că de cele mai multe ori este trimisă fără rost iar uneori extrem de târziu.
E fiert DSU pe coduri colorate. Se înnegrește puțin cerul, hop! E cod galben. Bate și un alizeu pe lângă trei stropi de ploaie, portocaliu musai. Dacă toarnă cu găleata, că ce să vezi, iunie e lună ploioasă, e primejdie mare, se jură pe roșu.
Nu poți să nu te întrebi. Care este utilitatea acestor mesaje de avertizare? Am ajuns la așa un nivel de imbecilitate încât trebuie să ne spună alții că ploaia e câh și trebuie să ne adăpostim? Și neanderthalul știa că dacă începe să toarne trebuie să se ascundă în peșteră. Oare ăștia din secolul 21 au nevoie de explicații suplimentare cu ce au de făcut?!
Și apoi dacă se întâmplă să te prindă potopul pe străzi, ce atâta tevatură? Tragi o udătură zdravănă până la chiloți și data următoare iei umbrela la tine când zice Romica Jurcă că o să plouă.
Aaaa, dar stai, că de fapt e vorba de altceva. E vorba de neputința administrațiilor locale, din orașe cel puțin (la țară unde avem râuri ce ies din matcă și provoacă pagube imense, este altă poveste) de a gospodări urbele, astfel încât copacii să nu mai distrugă mașini, stâlpii și alte elemente stradale să stea pe poziție și să nu facă victime, canalizările să facă față iar străzile să nu devină piscine.
E mai simplu să ascunzi gunoiul sub preș și să dai un ro-alert cu „Adăpostiți-vă!”. Este mesajul indirect dar foarte explicit că „Noi atâta putem, sunteți pe barba voastră. Să nu ziceți că nu v-am anunțat”.
Nu-i bai. Suntem obișnuiți. Atât de obișnuiți, încât nici nu ne mai deranjează că niște crengi uscate ne-au distrus parbrizul și îl reparăm pe barba noastră, nici că facem acvaplanare prin pasajele inundate, nici că scările de la metrou arată precum cascada Niagara. La necaz facem haz. Scoatem barca pneumatică și dăm la rame prin intersecții cu apa până la brâu. Pentru o poză sau o filmare haioasă, pentru că…. atât se poate.
E mai simplu să ascunzi gunoiul sub preș și să dai un ro-alert cu „Adăpostiți-vă!”
