„Bună ziua, dragul meu prieten, ce mai faci? Cel mai lung timp.
Mă bucur să informez despre succesul meu de a transfera acele fonduri de moștenire sub
cooperarea unui nou partener din țara mea. Momentan sunt in INDIA pentru proiecte de investiții cu propria mea parte din suma totală.
Între timp, nu am uitat eforturile și încercările tale din trecut de a mă ajuta în transfer
a acelor fonduri de moștenire, în ciuda faptului că ne-a eșuat cumva.
Acum contactați secretara mea din Lome, Togo, Africa de Vest, numele ei este doamna Olivia Lewis adresa de e-mail (olivialewis20211@gmail.com) cereți-i să vă trimită totalul de (3.500.000,00 USD), Trei milioane cinci sute de mii state unite dolari pe care i-am păstrat pentru compensația ta pentru toate eforturile trecute și încearcă să mă asiste în tranzacție. Am apreciat eforturile tale de către acea vreme foarte mult. Așa că nu ezitați și contactați-o pe secretara mea, doamna Olivia și instruiți-o unde să vă trimită CARDUL ATM din suma totală (3.500.000,00 USD).
Vă rugăm să-mi spuneți imediat că îl primiți, astfel încât să putem împărtăși bucurie după toată suferința din acel moment. În acest moment, sunt foarte foarte ocupat aici din cauza proiectelor de investiții pe care le am cu noua mea partener la îndemână, în sfârșit amintiți-vă că mi-am trimis instrucțiuni secretară în numele dvs. să primească acel CARD ATM de (3.500.000,00 USD), deci nu ezitați să luați legătura cu doamna Olivia Lewis, aceasta vă va trimite suma la tine fără nicio întârziere.”
Dragul meu bun prieten,
Mă bucur că m-ai ales tocmai pe mine, dintre milioanele de prieteni pe care-i ai, via e-mail. Ultima oară erai în Burundi sau, nu, Burkina Fasso, nevermind. Curios totuși că secretara ta e în (din) Togo, de vreme ce eu n-am găsit una nici măcar din Piața Chiliei… Puțini mai apreciază eforturile mele „de către acea vreme foarte mult” – unii nu le apreciază nici pe cele mai recente…
Totuși, pari să fii afectat de Alzheimer, dacă ai repetat de trei ori suma de 3.500,000 dolari, de parcă nu mi-ar fi lucit ochii de prima oară, când ai zis de ei. Am crezut că ai uitat și n-o să mai aduci vorba. Și cu limba română stai mai prost ca ultima oară, de ești „foarte foarte ocupat aici din cauza proiectelor de investiții pe care le am cu noua mea partener la îndemână” – cu asta ai blocat și google translate… Chestia e că între timp am făcut și eu vreo 20 de milioane, de la alți datornici de-ai mei din străinătate, care s-au mișcat mai cu talent decât tine. Le-am trimis cardul și PIN-ul și imediat mi l-au alimentat, exact cu cât au promis.
Îți voi trimite în schimb cardul cu 250 de lei ajutor social, imediat ce-l primesc – guvernul a zis că e chestie de zile, dacă nu ore, până ni le trimite. Nu e panică man. Toate s-au ieftinit în România, cu excepția conservelor de roșii pasate (de care nu mai luasem de mult, că mai aveam în cămară). Cred că acum pun în ele și praf de matcha, altfel nu-mi explic cum au ajuns să coste 10 lei, când erau 3-4…
Aștept cu nerăbdare banii pe card! Sau măcar pe doamna Olivia secretara – o negresă rămâne fantezia mea primordială. Astfel încât să putem împărtăși bucurie. Nevastă-mea va înțelege.
Te pup, Alphonso.
