Legenda urbană spune că, în urmă cu vreo douăzeci ani, două mămici exasperate de adausurile nesimțite din mai toate farmaciile din România ar fi înființat una „tip Plafar” în cartierul Tei din București, indiferent ce-o mai însemna asta în zilele noastre. Care după zece ani a devenit ditamai lanțul de farmacii.
Cică afacerea ar fi evoluat, s-ar fi extins, s-ar fi expandat – pentru cine chiar crede că o afacere de succes poate porni de la un spațiu comercial, într-un apartament, fără infuzii „anonime” de capital… În fine. Ce-i adevărat e că au în fiecare locație din țară, în continuare, cele mai bune prețuri din retail și un sistem aproape OK de comenzi online. Farmaciile fizice în schimb sunt problema.
Asta pentru că succesul e atât de mare (ca și profitul), încât zecile de lucrătoare (farmaciste?) sunt luate zilnic cu asalt de sute de oameni, care stau la cozi umilitoare, de zeci de metri. Zeci de minute, deși sunt „case” multe. La Vivo Constanța se întâmplă des să ajungă coada până vizavi, la McDonalds. Stresul, poate și salariile modeste (cine știe?), poate și teama de război – Ucraina, Gaza, la alegere – fac ca personalul să fie agresiv și acru. S-a dus orice umbră de amabilitate și clienții care stau ca oile, zeci de minute, la coadă, se apropie cu sfioșenie de ghișee, ca să fie deseori umiliți. Pentru unele medicamente banale chiar se cere rețetă, care nu e necesară în nicio altă farmacie.
Marți, la Constanța, am asistat la un episod penibil, când un agent de pază – îi știți, acei specialiști care, la bancă, dau sfaturi financiare iar la instituțiile de stat fac ordine, cu răcnete – o dojenea pe o doamnă farmacistă, că nu se mișcă mai repede. Am întrebat-o de ce permite așa ceva? Și mi-am luat-o! Pus la punct, să trec la loc, la coadă, ca oaia, și să-mi văd de treaba mea. Marș!
Se vede că treaba era groasă. Cel mai probabil, unul din noii patroni ai lanțului de farmacii (se pare că s-a schimbat acționariatul, investitorii inițiali și-or fi tras banii, acum 30% din acțiuni sunt ale fraților de la Dedeman, Alro Slatina și Purcari vinuri…) era deghizat în bodyguard și făcea pe secret customer. Iar eu m-am băgat în seamă, ca prostul… Probabil, dacă mai mișc în rând, data viitoare, e posibil să-mi iau și bătaie. Sau mai bine mă duc la Dr. Max, care au clonat și ei afacerea de hyper-farmacie…
