Un studiu efectuat recent a arătat că cei mai nefericiți tineri din România sunt constănțenii. La polul opus se află tinerii din Iași și Cluj-Napoca. De ce unul dintre cele mai mari orașe din România are o populație nemulțumită? De ce un oraș reședință de județ, cu atât de mult potențial turistic, oraș-port, centru universitar nu îi mai mulțumește pe tineri? De ce cei mai mulți dintre ei iau drumul capitalei sau a străinătății pentru continuarea studiilor sau în căutarea unui loc de muncă? Bună parte nu se mai întoarce, iar populația Constanței devine de la un an la altul, tot mai mică și tot mai îmbătrânită.
Deși Constanța se numără printre cele mai mari orașe din țară, salariile angajaților se situează sub media națională iar orașul se află pe o rușinoasă poziție 12 cu un salariu mediu net pe lună de 3000 lei!!!Viața tot mai scumpă, scăderea nivelului de trai, lipsa unor locuri de muncă ofertante și lipsa de diversitate pe piața muncii au dus atât la creșterea exodului tinerilor cât și la creșterea insatisfacției generale.
Un alt motiv strâns legat de nemulțumirea tinerilor constănțeni privește starea orașului și administrarea urbei.Un oraș fără parcuri și spații verzi va fi întotdeauna trist și anost. Un oraș cu o infrastructură rutieră deficitară, cu trotuare impracticabile devenite locuri de parcare, cu interminabile lucrări și gropi, cu salubrizare deficitară nu va putea fi niciodată un loc în care oamenii să se simtă liniștiți și în siguranță.Pentru mine, ca și pentru mulți dintre voi, Constanța este și va rămâne “acasă”. Mărturisesc că un astfel de clasament mă dezamăgește și mă întristează deopotrivă.
Mi-aș dori ca autoritățile locale dar și centrale, administrația locală și toți cei care au factor decident în ceea ce privește dezvoltarea urbei noastre să reflecteze cu seriozitate și chibzuință la rezultatele acestui studiu. Să își amintească de promisiunile făcute atunci când cereau voturile constănțenilor și să treacă cât mai repede la treabă.
Mai trist decât actuala nefericire a tinerilor constănțeni ar fi să nu vedem nicio schimbare de perspectivă și nicio intenție de a schimba lucrurile în mai bine.
Deputat Ileana Cristina DUMITRACHE
