Accidentul de autocar în care o fată aproape că și-a pierdut ambele mâini – și numai miracolul făcut posibil de medici i-a mai dat o speranță – ridică probleme la care din păcate nu ne-am gândit niciodată.
Aproape toți ne-am trimis măcar o dată copiii în tabără sau excursie cu autocarul. Asumând greșit că trăim într-o țară civilizată, niciodată nu ne-a trecut prin cap, ca părinți, să solicităm șoferului, recte firmei de transport, dovada ITP-ului, a RCA și chiar a permisului de conducere valabil. Și niciodată o mașină a Poliției Rutiere nu s-a înființat lângă autocar, înainte de plecare, să verifice actele astea. Cum de altfel am pățit, în Austria și Germania, în timp ce staționam cu autocarul teatrului, prin vreo parcare. O acțiune atât de simplă – nu urmărire prin trafic – și care și-ar arăta deseori eficiența.
Acum, victimele accidentului vor trebui să dea în judecată în civil firma de transport, pentru a primi despăgubiri, în absența unei asigurări valabile. În penal, probabil că nimeni nu va fi reținut pe loc, iar ancheta și procesul – dacă va fi demarat – vor dura ani de zile. Pentru că asta e Justiția din România.
