Rețeta completă a incompetenței unui edil se vede din lipsa de viziune, de conectare la realitatea urbei și la nevoile locuitorilor săi și din nepriceperea pentru cele mai elementare noțiuni ce țin de gospodărire și management.
Încă de la “înscăunarea” de acum trei ani, ne-am prins destul de repede că Primăria va fi condusă prin orbecăială și încercări mai mult sau mai puțin reușite.
A fost ok, o vreme. Nu se aștepta nimeni la schimbări peste noapte, am căzut de acord și cu „greaua moștenire” lăsată de predecesor, am avut răbdare și înțelegere întru materializarea tuturor promisiunilor electorale lansate cu atâta aplomb și siguranță.
Timpul a trecut și parcă totuși a stat în loc. La trei ani distanță, Constanța nu a înregistrat nicio realizare promisă, nu a făcut niciun pas către dezvoltare și modernizare ci s-a scufundat tot mai mult în haos, decădere și dezorganizare.
S-a scris și s-a dezbătut mult și bine despre șantierele infinite, începute și neterminate, despre pavajul pus, scos și pus iar, despre șanțurile săpate, astupate și săpate din nou, despre străzile cu sens unic care în loc să fluidizeze traficul l-au sufocat și mai tare, despre lucrările începute în paralel în tot municipiul fără un termen de finalizare, despre parcările supra și subterane care au rămas la stadiul la dulci amăgiri. Toate venite tăvălug, fără explicații, fără scuze, fără consultarea cetățenilor, în definitiv, beneficiarii la ce se dorește să se realizeze.
Ba, pardon! Am primit o explicație pentru una dintre ele. O explicație atât de halucinantă, încât trebuie să te gândești serios înainte de a face haz de necaz sau de a te revolta , pentru că pare un banc sec la care râde doar cel care l-a spus.
„Bulevardul Lăpușneanu are o linie continuă neîntreruptă de la un capăt la altul, pentru a descuraja mersul cu mașina”.
Ce nu a aflat domnul primar, nici după trei ani de mandat este că:
1. Pentru a renunța la mașină în orașul ăsta, trebuie să ai la dispoziție variante alternative viabile și sustenabile. Pentru care “Măria Sa” se face responsabil să le asigure. Au oare autobuzele Ct Bus propria lor bandă, pe care pot circula lejer ori stau prinse în același trafic infernal?! Ok, atunci.
- Cum să aleagă constănțeanul un transport în comun format din niște fiare vechi care stau să se descompună, pe care le așteaptă în stație câte 20 minute și care prind de cinci ori semaforul pe roșu din cauza șantierelor din intersecții? Cum poate să ajungă din punctul A în punctul B, fără să fie nevoie să schimbe trei autobuze cu timpii de aștepare aferenți?
- Cum poate constănțeanul să meargă cu bicicleta într-un oraș fără piste speciale pentru acest mijloc de transport? Cum poate o mamă cu doi copii și trei plase de cumpărături să se urce pe o bicicletă și să ajungă din Tomis Nord în Poarta 6?
- Cum poate oricine să ia în fiecare zi taxiul sau Bolt-ul, chiar și numai pentru drumul acasă-locul de muncă și să-și dea jumătate de salariu pentru acest tip de transport?
- Cum poate un reprezentant al autorității locale să creadă că măsurile coercitive cu rol de disciplinare și educare a cetățenilor pot funcționa într-o țară în care avem doar obligații dar nu și soluții? Într-o țară în care ni se cere să avem încredere, să avem simț civic, să conlucrăm pentru binele comunității, dar în care așteptările sunt mereu unilaterale?
O să mergem pe Lăpușneanu până la “Păpădie” ca să putem întoarce și să ajungem acasă.
O să stăm în mașina personală în același trafic aglomerat ca și transportul în comun oferit de municipalitate în lipsa unor variante viabile. O să răspundem cu aceeași frondă și batjocură cu care suntem tratați de trei ani de zile.
O comunitate durabilă, modernă, orientată către dezvoltare și emancipare nu se construiește când o parte dictează iar cealaltă execută fără drept de apel.
