„Aveam o casă moștenită de la părinți în centrul Bucureștiului. Am vândut-o unor traficanți de țigări (sic!), pe 55.000 de dolari. Mi-au dat banii pe loc și așa am reușit să fac primul import de mobilă.”
Prima comandă l-a costat 25.000 de dolari. A fost un camion pe care l-a vândut în două luni și care i-a adus câștigurile estimate. Următorul camion de mobilă s-a vândut într-o lună, iar în decembrie, la șase luni de la deschiderea firmei, vindea deja cinci camioane de mobilă pe lună. „Explodasem. În acel moment, mobila se vindea ca pasta de dinți.”
Mai mult import, calitate mai puțină
Este povestea simplificată și romanțată a poveștii de succes Mobexpert, spusă de afaceristul Dan Șucu în urmă cu zece ani, pentru Ziarul Financiar. Povestea începe de fapt în ’93, cînd omul s-a gândit să importe mobilă, întâi din Franța, inițial la prețuri DECENTE. Este și argumentul pentru care, câțiva ani mai târziu, a început și relația mea cu firma. Prin ‘96-‘98, casa mea era mobilată majoritar cu lucruri luate de-acolo, la prețuri pe care mi le puteam permite. Biblioteca, făcută chiar în România, o am și acum – arată modern, nu e deloc demodată.
Dar, ca orice începe bine în România, lucrurile încep să meargă aiurea, la un moment dat. În cazul de față, o pun pe seama unui divorț răsunător – al lui Dan Șucu, nu al meu. În ianuarie 2004, când Șucu a plecat de acasă și s-a cuplat cu o prezentatoare TV – treaba lui, biblioteca mea nu a fost deloc afectată. Au urmat un divorț și un partaj complicate, care s-au întins pe parcursul a aproape 3 ani. În cele din urmă, la începutul lui 2007, la finalizarea partajului, Camelia a primit 40 de milioane de euro și a ieșit din acționariatul firmelor din grupul Mobexpert.
Asta însă m-a afectat. Din clipa aia am divorțat și eu (provizoriu, veți vedea de ce) de firma lui Șucu și m-am dus mai spre IKEA. Fiindcă omul s-a decis să schimbe profilul firmei și s-o ducă spre kitsch și luxury. C-avusese cheltuieli mari… În loc de mobilă de calitate și bun gust, mobilă aparent de bun gust dar mai scumpă și de mai proastă calitate. 80% importată. Cu adaosuri comerciale exorbitante. Și multe decorațiuni de același prost gust, dar vânate de cei cu bani și înclinație spre sclipici și pseudo-bronzuri.
Provizoriu pentru că, o dată cu mutarea într-un nou apartament, mi-a luat ochii la Mobexpert un dormitor de 10.000 de lei. Scump – dincolo era mai ieftin (nu știu cât e halatul). După o săptămână de la montaj, i-au căzut noptierele și niște balamale din cadrul de la pat. Făcut în Germania, într-o făbricuță obscură, dintr-un orășel obscur. Din materiale presate, ieftine. Că fabricile de mobilă din România au fost puse pe chituci, iar cele care au rămas, de bună calitate,… exportă.
Patul care vine-n șapte luni, de pe Lună
„Pe scurt: dau comandă în luna octombrie 2020 de un pat. Fiind un model mai puțin căutat, nu îl aveau pe stoc și a trebuit să dau comandă. Data livrării: februarie 2021. Ok, zic. E foarte mult, dar fie. Accept, pentru că nu era nici urgent și numai bine strâng banii.
Se apropie data livrării. Pauză. Niciun telefon, nici un mesaj, silenzio stampa. Sun, mă flituiesc la telefon. Merg la ei, surpriză! Comanda întârzie și s-ar putea să ajungă… în APRILIE!?!
WTF people! Îl aduceti de pe Marte, cu Roverul ăla?! De fapt, vine din Tailanda!?!
Hai, că în cazul meu nu era vreo urgență sau prioritate. Dar mă pun în locul unui client, care se mută în casă nouă și își mobilează. Ce face? Doarme pe jos jumătate de an până îi ajunge patul?!?
Așa înțeleg unii să facă business în România. Pe o piață cu multă concurență și multe alte oferte avantajoase în raport calitate/preț.
Să le meargă „din plin”, la fel cum își tratează clienții.” scrie ChrisPy, pe pagina sa de facebook. Același pat, de aceeași „calitate”, cu același preț și livrare imediată, l-a găsit la Dedeman.
Închei cu un episod și mai penibil, petrecut o dată cu livrarea dormitorului meu. Un șifonier a fost livrat separat, la altă dată decât restul. De ce?, beats me… M-am dus să-l iau demontat, cu un jeep măricel – pentru el nu plătisem nici livrarea nici montajul, am zis că mă descurc singur (acest serviciu, separat, nu e ieftin deloc). S-a dovedit că nu încăpea. Da’ ce măscăreală mi-am luat de la băiatul de la Livrări, de la magazinul din Constanța: „Cu CĂRUȚA asta ai venit să-ți iei șifonierul?!?” Mașina, nouă altminteri. Dar nu asta e problema. Am reclamat comportamentul la „call center”.
Cei de la Mobexpert nu m-au sunat nici acum, după juma de an, să-mi ofere scuze sau explicații. Or fi ocupați cu un viitor prezumptiv partaj… Cine știe. Între timp, pe Dan Șucu îl puteți vedea la Arena „leilor”…
