În urmă cu vreo 17-20 de ani (ce vreți, memoria aferentă vârstei…) am fost în Franța, pentru a aduce o tipografie mîna a doua în România, dintr-un orășel de lângă Paris. Duminică pe la prânz am mers în centru, să mâncăm ceva, eu și lucrătorii români care o demontau și o ambalau pentru expedierea în țară. Restaurantele… tocmai închideau. La fel și supermarketurile, care erau deja închise, de sâmbătă.
Ceva mai recent, zece ani să zic, am pățit-o în Viena: am rămas nemâncați, într-o sâmbătă, pentru că era… Ziua Tuturor Sfinților, o sărbătoare religioasă asimilată Halloweenului american. În fine, și mai de curând, undeva la periferia Bruxelles am încercat să cumpăr ceva dintr-o benzinărie, după 7 seara. Era închisă – la ei benzinăriile nu sunt non-stop. Ai rămas fără benzină – să fii sănătos, până a doua zi dimineața.
Așadar, un déjà vu pentru mine, când asist la disputa legată de închiderea în weekend a super și hypermarketurilor. Prin extensie, a mallurilor, pentru că ele sunt chiar „miezul” acestor coloși de la marginea orașelor. O țăcăneală pe care fiecare încearcă să o motiveze, la fel de pueril:
- să mai stea lumea acasă, să se odihnească;
- să se lase spațiu piețelor tradiționale, târgurilor de produse agricole și micilor magazine de cartier;
- să aibă timp oamenii, să meargă duminica dimineața, la biserică.
În realitate, niciunul din argumente nu stă în picioare. Oamenii merg la mall nu numai pentru hipermarketuri, dar și pentru asta: nu au timp, în cursul săptămânii, să-și facă cumpărăturile. În București, dar și în alte mari orașe, mulți fac o oră dus, o oră întors spre și de la seviciu. Când să-și mai facă cumpărăturile? În plus, singura distracție de weekend din orașul lor prăfuit, e mallul.
Piețe și târgurile sunt fie departe în județ, fie – dacă sunt în orașe – parazitate de speculanți și prețuri umflate (nu că supermarketurile n-ar face asta, dar mai prinzi și reduceri și promoții). La fel și magazinele „de cartier”: adaosuri mari, de 200-300%, puse pe seama chiriei spațiului. Chiar dacă spațiul le aparține, iar vânzătoarele au, de cele mai multe ori, salarii de mizerie.
Cât privește mersul la biserică… mă abțin.
