A fost promulgată legea pentru protecția persoanelor cu boli și afecțiuni alergice. Sigur, nimeni nu e impresionat de o știre de nișă, care vizează marginal o problemă de sănătate publică, mai ales în contextul mentalității generale de “ce nu mă privește în mod direct, nu mă interesează”.
Poate că ar trebui. Pentru că un sfert din populația României suferă de o formă de alergie. 1 din 4 adulți si fiecare al treilea copil suferă de rinită alergică, 1 din 5 copii suferă de astm alergic, 2% dintre adulți si 10% dintre copii sunt diagnosticati cu alergii alimentare.
În Europa, se estimează că unul din 4 europeni suferă de o afecțiune alergică și se preconizează că în viitorii 5 ani unul din doi europeni va fi alergic.
În multe cazuri boala prezintă are o formă severă ce nu doar afectează calitatea vieții pacientului din perspectivă socială și profesională dar generează și costuri semnificative la nivelul sistemului de sănătate public.
Ce au făcut statul și societatea până la apariția acestei legi care introduce măsuri de protecție și susținere a pacienților alergici? NIMIC.
În timp ce în alte țări occidentale, problema a fost conștientizată la adevărata sa gravitate și se implementează constant politici de sănătate publică pentru a o ține sub control, în România nimeni nu pare să dea doi bani pe acești pacienți cu nevoi speciale.
Un exemplu simplu și banal de afară. Când primești o invitație de a participa la un eveniment unde există mâncare, fie că e privat, gen o nuntă sau o cumetrie, fie că e ceva mai de salon, ca un cocktail, seminar, workshop, conferință, ceai dansant, ce vreți voi, se solicită participanților să trimită o confirmare de participare în care trebuie să precizeze ce nevoi speciale de alimentație au.
“Sunt vegetarieni? Nu mânâncă porc? Sunt alergici? La ce anume?”
Eu nu am prea văzut această practică în țara noastră. Participi pe barba ta. Ori mănânci acasă, ori nu mănânci deloc. Și încearcă să ceri niște explicații organizatorilor. Vei fi privit în cel mai bun caz cu compasiune, în cel mai rău cu sictir și dispreț. Clar cu indiferență.
Referindu-ne în continuare la alergiile alimentare sunt de remarcat diferențele imense între producătorii și comercianți din Europa și cei din România. La nivel global s-a înțeles că problema alergiilor alimentare are o prevalență tot mai mare și că piața alimentelor speciale trebuie să fie accesibilă și să se adapteze acestor nevoi speciale tot mai prezente.
Pe la noi, numeri pe degete magazinele care comercializează produse pentru oamenii cu nevoi speciale de alimentație. Iar puținele produse care există sunt la prețuri exorbitante. Pacientul diagnosticat cu alergii sau diverse intoleranțe, nu trebuie doar să poarte povara afecțiunii pe care o are dar trebuie să și plătească pentru asta. Că a avut ghinionul să se nască cu o problemă de sănătate, că a avut ghinionul să se nască în România.
Ca orice problemă de sănătate, afecțiunile alergice necesită analize cumplit de minuțioase, care durează și care costă. La fiecare centru de analize există o listă impresionantă de analize de markeri alergeni, de la alune,lactate, praf, polen, acarieni și tot ce îți poate trece prin minte. Pentru fiecare din aceste teste se percepe un cost separat. Dacă ești alergic și încerci să depistezi la ce anume, te costă o avere să le încerci pe toate.
Această categorie de analize nu intră în cele considerate de bază pentru care, uzual , există decontare din partea Casei de Asigurări de Sănătate. Dacă vrei să știi cum mai stai cu glicemia o poți face gratis. Dacă ești expus riscului de a face șoc anafilactic și de a muri de la orice , unde “orice” este o necunoscută, scoate banu’.
O altă problemă, pentru care noua lege promulgată reglementează cadrul juridic, este accesul la tratamentul necesar, în acest caz injecția cu adrenalină. Școlile de stat și private, instituțiile medicale de orice tip, unitățile de cazare vor avea obligația de a deține și aplica tratamentul special pentru situațiile de urgență.
Să nu ascundem sub preș o problemă acută care există și care poate face victime. Nimeni nu e niciodată pregătit pentru o intervenție de urgență în cazul unui șoc anafilactic. Cabinetele medicale școlare nu pot administra veșnica aspirină, bună la toate într-o astfel de situație. Și să dea naiba, dacă nu suntem cu toții sătui de atâtea drame petrecute în școlile românești. Măcar pentru câteva să găsim soluții.
Alergiile nu sunt fițe și sensibilități exagerate. Sunt probleme reale și doar cine are această problemă sau are pe cineva drag suferind, înțelege pe deplin seriozitatea aceastei probleme, discriminarea, efortul de a-i face față.
De acum drepturile și nevoile acestor pacienți vor fi protejate de lege. Era timpul să se gândească cineva și la ei.
A fost promulgată legea pentru protecția persoanelor cu boli și afecțiuni alergice
