Am fost în weekend în „ungurime”. Așa i se zice acelei părți din Ardeal unde sunt comunități extinse de etnici maghiari. Din Târgu Mureș am ajuns, accidental, la Sovata pentru câteva ore. Suveraniștii, ultra-naționaliștii să stea liniștiți: Sovata e tot acolo, nu ne-a luat-o Victor Orban și ai lui! Doar au transformat localitatea într-un hub turistic care alimentează și bugetul gestionat de Ilie Bolojan.
La Sovata sunt oameni de afaceri maghiari din Ungaria, țări din Europa și România care, de prin anii 2000-2001, investesc în această celebră stațiune. Astăzi arată ca orășelele europene unde se pozează românii și pun fotografiile pe Facebook și Instagram. Autocare pline cu turiști din Germania, Israel, Ungaria, Franța au lăsat grupurile la Lacul Ursu, să admire de sus frumusețea naturii. Acolo, cine dorea, se putea fotografia cu imensul urs împăiat, mascota stațiunii.
Nu intenționez să scriu un reportaj clasic despre stațiunea Sovata din județul Mureș. Punctul de plecare în scurta mea investigație din „ungurime” a fost o emisiune „Hai, România!”, marca EVZ, difuzată pe Youtube, cu o zi înainte. Dan Andronic l-a avut invitat pe Dan Dungaciu, profesor universitar la Facultatea de Sociologie și Asistenţă Socială a Universităţii din București și Directorul Institutului de Știinţe Politice și Relaţii Internaţionale al Academiei Române. Un fin analist de politică externă, în opinia mea.
Ungaria, un exemplu de „diplomație aproape isterică”
În cadrul discuției, Dan Dungaciu a făcut referire la afirmația prim-ministrului maghiar Josef Antall, din 1990, când acesta s-a declarat „premierul a 15 milioane de unguri”. O aluzie directă la maghiarii din țările vecine. Reacția țării noastre a fost promptă. „România a făcut un protest foarte dur. «Cum îți permiți tu să spui că ești premier peste ungurii care nu trăiesc în Ungaria.» Iar partea maghiară a făcut pași înapoi și și-a cerut scuze. (…) Imaginați-vă astăzi că Budapesta ar mai face un pas înapoi în fața unei reacții a Bucureștiului. În primul rând că reacția Bucureștiului nu există”.
„Este oficial deja că președintele Ungariei este președintele tuturor maghiarilor. Că premierul Ungariei este premierul tuturor maghiarilor. Este o diferență de poziționare, care îți măsoară la nivel regional performanța diplomației.
Ungaria este un exemplu, de multe ori, de diplomație aproape isterică. Dar este șocant cum a reușit să reziste această diplomație. Cum au reușit ungurii să reziste peste regimuri și la Înalte Porți, inclusiv la Washington”, a specificat profesorul de Științe Politice.
Întreb și eu retoric: Cum a rezistat Ungaria? Iar răspunsul meu ar fi: Prin perseverență unională, prin diplomație (fie ea și isterică!) și prin muncă. Iar vizita scurtă la Sovata mi-au întărit această convingere, bazată pe ani de conviețuire în Ardeal și pe oportunitățile de informare pe care le ai ca jurnalist.
N-ar fi fost rău ca, în acești ultimi 35 de ani, să fi copiat și noi din strategiile ungurilor de la Budapesta, în loc să ne văităm, să ne alarmăm sau, mai grav, să ne distrugem singur țara. Exemplul stațiunii Băile Herculane, altădată „o perlă a coroanei” și copie după stațiunea balneară Karlovy Vary din Cehia, este elocvent. Jefuită în primii 15 ani de după revoluție, localitatea Băile Herculane este și astăzi aproape o ruină.
Simona IONESCU, Ev. Zilei
Întregul articol, AICI.
