Recunosc, sunt genul ăla de ciufut care, trăind într-o regiune eminamente turistică, nu se bucură de afluxul de turiști, care mie-mi seamănă cu hoardele barbare.
Scriam într-un volum de-al meu că noi, constănțenii, atunci când năvălesc turiștii, avem aerul unor sinistrați, pe care i-a prins viitura pe casă. Și nu suntem singurii. Și venețienii, și barcelonezii, și monegascii și mulți alții, reacționează la fel. Din mai multe motive.
În primul rând, în marea majoritate, turiștii nu știu să se comporte. Nu numai românii – toți. Sunt mitocani, prost crescuți, nu țin cont că pe unde tropăie ei mai trăiesc și oameni care NU sunt în concediu și care se scoală dimineață, să plece la muncă. La noi, simptomatice sunt urletele și bețiile de prin blocurile cu apartamente de închiriat sezonier și mersul numai în chiloți prin oraș și autobuze, de parcă Constanța ar fi toată o plajă.
În al doilea, faptul că AGLOMEREAZĂ. Tot. De la malluri, bulevarde, parcări, până la sistemul de canalizare și spitale. Constanța are un nenorocit de spital, vechi de-o viață, și nici unui guvern post-decembrist nu i-a trecut prin cap că, din cauza turiștilor, ne-ar trebui un spital MULT mai mare.
În al treilea, direct și indirect PORCĂIE locul. Direct e clar cum – se vede la tot pasul. Indirect – prin ce au „creat” prin venirea și cererea lor insațiabilă: oribile blocuri de apartamente, în toată Mamaia și până la Năvodari, așa-zisa Mamaia Nord.
În al patrulea, o constare personală, puțin știută de mulți. Turiștii nu aduc bani bugetului Constanței decât în mică măsură: majoritatea societăților comerciale care operează pe litoral – hoteluri, restaurante, cluburi – sunt înregistrate în București și alte localități din țară. Lucrătorii din turism sunt prea puțini din Constanța – îi aduc pe cei mai ieftini de prin țară sau chiar din străinătate, lumea a treia. Deci locurile de muncă nu-s pentru noi.
Deci, mai ușor cu pianul pe scări și ospitalitatea. Pas. Și mă bucur de mini-vacanța de 1 iunie de anul ăsta – plouă de rupe. 🙂
