Mirel Palada: Fie că e vorba despre cîntări de imnuri secuiești la felurite evenimente sportive, fie că ne atrag atenția recentele declarații ale premierului Ungariei Viktor Orban făcute pe pămînt românesc, fandacsia e scoasă de la cuptor și reșapată numa numa, servită caldă spre consum estival.
Unii le consideră provocări. Alții le consideră expresii ale dreptului la autonomie. Alții atrag atenția asupra conținutului acestor declarații, nu ale locului în care au fost făcute. Alții, spre completitudine, ridică din umeri și-și văd în continuare de nepăsarea lor civică și existențială.
În acest context, vin alții și se întreabă: cum ar fi fost dacă aceleași declarații, aceleași acțiuni ar fi fost făcute de români în inima Ungariei, să zicem pe malul lacului Balaton, la un șpriț rece și la o școală de vară? Ce s-ar fi întîmplat? Ba și mai mult: ar fi fost ele posibile? (…)
Să zicem, la întîmplare, niște acțiuni impertinente ale germanilor în Franța? Sau niște declarații gustos-istorice ale englezilor în Israel? Ori niște evenimente puternic simbolice ale mexicanilor în Statele Unite, să zicem la întîmplare în Texas, prin Alamo bunăoară? Sau, și mai și, niște îndrăzneli ale japonezilor în China? (…)
Doamne, ce oficialități tolerante avem. Și ce bine e. Sînt îngăduitoare și prietenoase și nu zic nici pîs. Iar dacă sînt întrebate, vezi cazul Ministrului de Externe sau al ditamai Președintelui României, ocolesc să dea un răspuns ferm, recomandă jurnaliștilor și opiniei publice să meargă la UDMR să răspundă la întrebări.
Nu numai cu ungurii oficialitățile noastre se poartă tolerant. Și cu ceilalți vecini puternici, cu ucrainienii, la fel. Avem de-a face cu o relație asimetrică. Ei primesc. Noi dăm.
Minoritățile române din Ucraina n-au nici un fel de drept. În oglindă, minoritățile din România au toate drepturile. Plus că primim cu brațele deschise refugiații, într-un entuziasm necesar, luminos, moral. Acceptăm cu generozitate deschiderea canalului Bîstroe, să fie bine, să nu fie rău, chiar dacă se face varză mediul ecologic. (…)
Toți au drepturi. La toți le facem toate mofturile. Pe toți îi îngăduim. Noi nu beneficiem niciodată. Nu protestăm niciodată. Nu punem niciodată piciorul în prag.
Întregul articol, AICI.
