De aproape o sută de ani, de când au apărut în lume (în țările civilizate, întâi), magazinele cu autoservire, lucrurile au fost simple: luai de pe rafturi ce și cât îți trebuia, ajungeai la o Cassă, le puneai în fața unei vânzătoare, aia îți spunea cât costă, dădeai banii, puneai în sacoșe și te cărai.
Lucrurile au evoluat, autoservirile alimentare au devenit super și hypermarketuri, cucoanelor nu mai ai voie să le spui vânzătoare ci „casiere”, au apărut și bărbați pentru diversitate (deși nu e o meserie pentru bărbați…), iar produsele nu se mai identifică „din ochi”, ci sunt „scanate”. Ar fi și greu altfel, din cauza diversității produselor – câte prețuri să țină minte și „vânzătoarea”?
Dar, ceea ce face acum Auchan și vor face și ceilalți mamuți multinaționali din domeniu e o mizerie. Chiar dacă mută angajații pe alte funcții și nu-i dau afară (ceea ce nu cred, sincer…) Din cel puțin două motive.
Primul: peste tot trebuie să existe alternativă. Nu poți cere plata parcării numai pe SMS, trebuie să pui și parcomate, dacă nu vrei să pui parcatori-oameni, care să încaseze cu chitanță (că-s corupți și bagă banii în buzunar). La fel, casele automate trebuie dublate cu case normale, pentru cei mai în vârstă, needucați, pe care nu-i duce capu’ din naștere sau sunt mai înceți.
Ceea ce ne duce la al doilea criteriu: eficiența. E mai eficient așa? În cazul cumpărării biletelor de tren online (să zicem), da: durează mai puțin, decât să stai la coadă, în gară. Și totuși, unii o vor face ca înainte, la ghișeu: fie nu știu să umble cu telefonul/laptopul, fie se hotărăsc în ultima clipă să ia trenul și merg direct la gară.
În cazul supermarketurilor, lucrurile sunt simple: NU. Niciun client cumpărător nu e atât de rapid și de versat ca o casieră. Ați observat că nu țineți niciodată pasul cu ea, să puneți produsele scanate în coș?! Deci, acest criteriu pică: pierzi mai multă vreme și îți faci mai mulți nervi, decât dacă te servește un angajat, la casă.
Și atunci, veți zice, qui prodest? Servește hipsterelii de lume în care trăim, robotizării, automatizării și desconsiderării factorului uman, care vrea cinstit să muncească. Nu toți suntem IT-iști, influenceri și creatori de baloane de săpun și de NIMIC. Unii chiar trebuie să producă și să lucreze în servicii. OK: recepționera de la hotel poate fi substituită (deși ador zâmbetul unora din ele…) cu un card sau o casetă cu cheie. Dar la „autoservire”, lasă-mi, frate, „vânzătoarele!” Că mă grăbesc!?!