No, am ajuns și eu, pentru prima dată în viața mea la un mare festival al… laptopului (jobul mi a dăruit această „plăcere”, unică în viața la momentul acesta).
Felicitări tuturor celor implicați pentru că eforturile lor au fost colosale, ceea ce m-a dezamăgit pe mine profund însă, acum că am văzut cu ochii mei, este acest mega efort de a promova „muzica” de laptop, ceva sintetic, ceva fără suflet, ceva creat atât de simplu și repetitiv. Cum este posibil ca acum când ne considerăm niște evoluați să ne capteze atenția această „artă” de a crea niște sunete extrem de puternice, sărace, sintetice și repetitive completate de efecte vizuale?!
Mă uitam, în general, prin public la oameni, care mai de care mai accesorizați, mai parfumați (dacă nu am făcut diabet aseară de la mirosurile parfumurilor, sigur m am descurcat de o glicemie mărită cel puțin), țipa, se zbătea din toate puterile dorința aceea în ei de a face cumva să atragă atenția:
„Hey, uitați, sunt aici, uite, mi am dat cu parfumul cel mai jmecher, mi am pus haine mai reflectorizante decât polițiștii de la rutieră, nu vă vedeți?! Mi-am pus și ochelari de soare cu rama luminoasă, nu pentru că mă orbește Sorinel Noapte, ci pt că mă orbesc luminile de la scenă. Vreau atenție pentru că o doresc, o ador, dar nu am cu ce altceva să v o atrag!”
Apropo, au fost și știrile de seară de la ProTV pe scenă… Ce caută pe scenă un om care citește de pe un prompter?! Care i meritul său artistic? A nu se înțelege că am ceva cu persoana în sine…, dar totul din tot ceea ce am văzut atât pe scena aceea, cât și în fața ei, lasă efectiv de dorit! Atâta efort pentru a promova și a organiza ce artă, nu cred că se poate numi.
Muzica vine din suflet prin manipularea unui instrument muzical, laptopul este o mașinărie, mașinăriile nu au suflet, sunetele alea obținute cu ajutorul unui programator, pentru că instrumentist nu îl pot numi, sintetice, repetitive, de intensitate sonoră mare, nu educă pe nimeni…
Indiferent ce părere au cei care dau un ochi peste frustrările mele, nu vreau să supăr pe nimeni, sunt doar un muritor de rand care încă mai crede în muzică, care a dat și dă în continuare tot ceea ce poate pentru muzică, posesor de laptop a cărei conexiune cu mixerul audio este folosita pentru a reda vreun concert live ci nu pentru a „crea”, și cum toți avem unde să postăm o părere pentru că avem un feisbuc în buzunar, îmi las cu multă sinceritate ceea ce am văzut și simțit în ultimele 3 zile, un efort uriaș foarte bine organizat pt a aduce în fața publicului ceea ce nu se poate numi artă, un festival al sunetului care nu se poate numi muzică, gălăgie, da, dar nu muzică…
