Disclaimer: uneori scriu serios pe tema asta, alteori nu! Nu e treaba mea sa va anunț când o informație e valoroasa și când este doar un pachet ieftin ce conține o trimitere… asta rămâne strict la latitudinea cititorului sa evalueze!
Hormonul
Cat timp au stat în rai, mii sau zeci de mii de ani, Adam și Eva rar se luau în brațe. Rar se mângâiau. Și foarte rar se sărutau. Și ca să spunem așa, niciodată nu și-au dat frunzele jos, pentru că nu aveau. Da, înainte sa muște mărul, nu aveau frunze. Deci ce naiba sa iși dea jos! Niciodată nu au stins lumina, pentru ca niciodată nu era întuneric. Toate condițiile astea erau de asa natură încât tot contactul lor S-au rezumat la câteva săruturi pe gură, după care fiecare s-a șters cu dosul palmei de scuipatul celuilalt.
Deci nu au făcut sex absolut niciodată. Nu le-a dat prin cap. Erau ca frații… și dacă stai bine să te gândești, cum Eva a fost clonată din măduva coastei lui Adam, sentimentul era perfect justificat. Mai mult, de ce naiba să vrea să facă sex, dacă fiecare în interiorul lui există la cote maxime de fericire. Simțea fiecare fericirea, atât din exterior, cât și din interior. … Eh, a pus-o dracu pe Eva să muște din măr. Și s-a luat și prostul după ea. Și pe urma și-au pus frunze. Și pe urma Adam a avut o erecție. Și nu mai stătea frunza cum trebuie.
Și tocmai trecea Dumnezeu pe acolo. Și de Rușine s-a ascuns. Eva, când l-a văzut cu ditamai erecția (se spune că nici un membru al vreunui om nu a mai egalat lungimea și grosimea membrului primordial) a simțit cum o furnică ceva mai jos de buric. A început să se scarpine de și-a făcut frunza franjuri. De Rușine că nu îi mai stătea frânturile alea de frunză de nici un fel s-a ascuns și asta după tufe. Făcea Dumnezeu pe lângă Mărul cu mere, cum făcea Travolta pe nisnaiul, în gif-ul ăla viral (pe bune, dacă cineva are gif-ul ăla, să îl pună la comentarii):
— Băi frate, unde naiba au dispărut ăștia, că tot timpul alergau după fluturi pe aici?!… Când s-a uitat la Mărul cu mere, a văzut că lipsește unul (fiind Dumnezeu și mâncând regulat din mărul cunoașterii, avea abilitatea de a număra merele din măr spontan, fără a greși vreodată) …
S-a uitat doi metri mai încolo și l-a văzut și pe drac, jumate șarpe-jumate om, cu mâinile la spate și cu zâmbet tâmp pe față. S-a dus la el. Între timp Adam tot foșnea prin tufe, să își pună naibii frunza într-un fel. Că nu stătea de loc. Eva în alte tufe, cum punea o frunză nouă, cum o apucă scărpinatul, de o frănjurea. Căuta iar frunza, iar o frănjurea și pe-aia și uite așa nu mai reușea sa se oprească. Dumnezeu, ajuns la un metru de drac, l-a întrebat cu voce autoritară:
— Ceee ascunzi la spate?
— Nimic! spuse dracul cu voce de copil inocent. Cum încă nu existau copii în univers, nu l-a impresionat prea tare tonul și a continuat:
— Arată-mi dreapta! Dracu a arătat-o goală.
— Arată-mi stânga! Asta a dus dreapta la spate și a arătat stânga la fel de goală. Apoi brusc si rapid:
— Arată-mi amândouă! Asta tot brusc, speriat de ton, le-a arătat, goale, pe amândouă, dar cotorul de măr mușcat căzuse la călcâi.
— Ahaaa!, a facut Dumnezeu furios…
Dar nu a apucat să continue, căci a auzit un „aaaa” lung din tufă, unde era ascuns Adam. A dat să zică ceva către tufa respectivă, dar a început să audă și dinspre tufa unde era Eva:
— Ah, ah, ah, … Dracul, văzându-l neatent pe Divin, a luat cotorul de măr de pe jos și l-a băgat repede în gură…
— Ce-i aici?! a strigat odată Dumnezeu, de i-a rămas cotoru-n gât dracului.
Nu vă mai zic ce scandal monstru a urmat în rai după aia… Dumnezeu i-a aliniat pe toți trei, ăla cu frunza sui, aia cu frunza franjuri, dracu cu măru-n gât, de holba ochii și nu putea scoate un sunet… Era jale. A vrut sa le spună ceva, dar era atât de furios încât doar a fulgerat si a tunat de S-a cutremurat tot raiul. După care S-a calmat si le-a zis sec:
— Tu, ăsta cu măru-n gât, te duci în iad. Acum! Dracul a și dispărut.
— Voi doi ați cunoscut plăcerea de mizerie. Ăsta e prețul cunoașterii. Vă duceți pe Pământ! Acuum! a răcnit el, după care a continuat ceva mai monoton:
— …și veți cauta fericirea pierdută, căutându-va unul pe celălat în plăcerea de mizerie și in durerea ce o veți simti în absenta ei. Și veți îmbătrâni și veți muri dar din plăcerea asta, tot timpul veți renaște în copiii voștri și veți lua căutarea de la început…
S-a blocat brusc cu ochii pierduți în cenușiu… A luat un măr din copac, a mușcat din el și în timp ce mesteca, lumina feroce din ochi i-a revenit, după care a continuat:
— …Ați fost frați, iar acum veți fi soți… Unde naiba sunt ăștia? Vorbesc singur? Adameee! Evaaaa! Unde naiba sunt ăștia?! Iar s-au băgat în tufe? A încruntat sprâncenele și a mai mușcat o dată din mar după care s-a luminat și mai mult:
— Stai frateee, ca mi-aduc aminteeee…damm it! Am zis “Acuum”! Ăștia sunt deja pe Pământ…. dar după aia, brusc a supt aer spunând in același timp “heeei”!
— Heeei! (spus pe supție) sa vezi ca nu le-am dat hormoni…. Și după aia a strigat de s-a auzit în tot raiul: — Să vina hormonul! Asta era un urs. Și a venit:
— Mor, mor. — Băi, uite ce job ai tu: te duci fuga pe pământ și le dai hormoni la idioții aia doi, că altfel o să se masturbeze acolo până or crăpa! Ai înțeles, băi hormoane?
— Mor, mor..
— Aoleu… stai așa! Uite ia și niște grai (a facut un gest cu mâna spre el) Eh, ia să văd, aiiii îîînteleees?
— Mda Mstăpâne!
— Eh, așa mai merge. Nu pronunți bine, dar merge! Și mai ai un job: vei sta acolo și vei veghea ca ăștia sa fie în apropiere ca pana la urma sa ajungă sa facă copii, da? Băi! Sa nu te întorci înapoi până nu or avea ăștia zece copii, da?…
Povestea o știți mai departe. Ăștia doi nu au avut niciodată zece copii pentru ca au avut numai șapte , deși au trăit peste mia de ani. Deci e de presupus ca nu prea i-a ieșit șmecheria hormonului. Și aia, ca și ăștia de azi, mai mult se masturbau decât sa se cupleze unul cu celalalt. Și nici nu poți sa îi condamni, după ce au stat ca frații zeci de mii de ani în rai. Pur si simplu nu erau obișnuiți sa și-o tragă. Mai mult, neavând ăștia zece copii, Hormonul a rămas pe pământ pana a crăpat, ca deh, pe lângă faptul de a vorbi, învățase să numere și până la zece. Înainte însă de a crăpa, a avut o discuție cu doi dintre aia șapte copii, respectiv cu un el și o ea și le-a plasat mai departe jobul de a imprăștia hormoni oamenilor împreuna bineînțeles cu hormonii ce ii aveau de împărțit. Problema este ca Hormonul nu a scăpat niciodată de accent iar ăștia doi (Elil si Elila) când l-au întrebat cum îl cheamă, asta a spus ca în rai i se spunea Mormonul.
Eh, și acum aveți și explicația metafizică de ce și până în zilele noastre exista Mormoni pe pământ, de ce oamenii mai mult se masturbează decât se cuplează, de ce Dumnezeu când nu mănâncă mere e senil și alte multe explicații…
