Azi, înainte de prânz, în fața Primăriei Constanța, pe bulevardul Tomis, sub un ditamai semnul de „Oprirea interzisă” (de staționare nici nu putea fi vorba) trona un gipan negru.
La volan, foarte preocupat să dea mesaje pe telefon, nimeni altul decât Horică Constantinescu, oarece sculă prin primărie și trădător prin vocație. Care de obicei face live-uri din mașină, cu excepția momentelor când se află pe centură. Mare deontolog și pedagog, care ne ceartă din mers și ne spune ce proști suntem, deși n-ar avea voie nici să filmeze, atunci când conduce.
După câteva minute, a mutat mașina binișor mai în față, în dreptul aleii care intră în parcarea chițacului, chiar la trecerea de pietoni și-a proptit-o acolo. Alte mesaje, alte răspunsuri – probabil. Timp în care și-a făcut apariția și un polițist, care – atenție! – nu era de la Locală. Și l-a întrebat de sănătate. Nu i-a cerut acte, nimic. Bag seamă că Horică l-a ignorat, pentru că, abia după alte câteva minute, când ăla deja plecase, a… dat înapoi, și s-a repoziționat sub semnul de circulație.
Interesant, mi-am zis. Pentru o oprire similară, dar infinit mai scurtă, cât să-mi iau copilul de la școală, eu mi-am luat amendă. De la Poliția Locală, păstorită pe atunci de viceprimarul Babu. De-a juisat de plăcere Sânziana de la Adevărul, care m-a numit „pesedistul Ionescu”. Iar lătrăii liberali (pe atunci) ai deputatului Boroianu, de la Constanțadeazi, m-au înfierat cu mânie proletară. Acum îl înjură la ordin pe liberalul Chițac și pe senatorul Bourceanu, fiindcă al lor n-a mai fost pus parlamentar… Ăstuia, lui Horică, nici măcar nu i-au cerut actele. De ce? Pentru că e șmecher în funcție. Când m-au amendat pe mine, eu nu (mai) eram nimic. C-așa-i în administrația publică locală.
L-am întrebat pe bietul polițist, care-i treaba?! Ne-a spus că Horică pendula de vreo juma de oră, ca lindicul principesei, pe cele două locuri interzise. Probabil că nu-i dădea voie Feliciul să intre în birou. Sau se temea să nu-i fie mesajele interceptate de aparatura de spionaj a chițacului. Sau poate, cine știe, schița pe telefon noi sensuri unice, interzise și giratorii pentru iubiții săi concetățeni. Deși el e din București, zice-se.
De fapt, n-o să aflăm niciodată ce mama dracului făcea acolo.
