Scandalul grădiniței din Popești Leordeni este de o banalitate crasă, chiar dacă și revoltătoare. O revoltă care a devenit și ea banală.
Reporterii TV se chinuie, în relatările despre isterica „educatoare” (24 de ani, deci nu vreo acritură bătrână!) care urla la copii și-i înjura, să numească stabilimentul „centru educațional”, doar pentru că, de fapt, nu era autorizată ca grădiniță. Dar centru educațional era?!
Dacă nu se întâmpla ca cineva (probabil vreun părinte, care i-a pus copilului în geantă un dispozitiv) să înregistreze crizele de nervi ale cucoanei, „centrul” ar fi funcționat în continuare bine-mersi, fără ca nimeni să se sesizeze. Și, de ce ar fi făcut-o, de vreme ce cu siguranță TOȚI știau, dar erau cu șpăgile la zi?! Și dacă vrei să deschizi o covrigărie, în câteva săptămâni te calcă controalele, darămite o grădiniță, lângă București?!
Mai mult, l-am auzit pe un gușter (tot la TV) că părinții ar trebui să fie mai atenți unde-și dau copiii și să consulte site-ul ARACIP, să vadă dacă respectiva cașcarabetă e autorizată, sau nu! Pe bune?! Dar organele statului și chiar cele de autorizare, ce păzesc?!? Ăștia funcționau sub pământ, ca tunelurile teroriștilor palestinieni?!
ARACIP este o instituţie publică de interes naţional, aflată în coordonarea Ministerului Educaţiei, care realizează activitatea de evaluare externă a calității educației (în vederea autorizării, acreditării, evaluării periodice și MONITORIZĂRII) din învăţământul preuniversitar. „Se implică, împreună cu inspectoratele şcolare şi direcţiile de resort din Ministerul Educaţiei și Cercetării, în activitatea de monitorizare şi control al calităţii”. Se implică, pe dracu’.
Io zic să se numească de acum ARACIP-CIRIP, dacă tot nu-și face treaba și toacă banii degeaba.
