De curând au trecut două luni de când scriu pentru Metropola. Sau or fi trei? Nu e mult dar nici puțin. Par mai multe, pare că s-a comprimat și dilatat timpul. Se adună rețetele de nici eu nu mai știu care când a fost, totul e cumva amestecat, e o amestecătură completă la mine-n cap, mai ales că nu plănuiesc ce scriu și mă bazez exclusiv pe inspirația de moment.
Week-end-ul ăsta e ceva mai greu cu inspirația, dar am zis totuși s-o forțez să iasă, să n-o las în adormire chiar așa, să fiu propria-mi stâncă, să nu mă delas, să lupt cu mine și să scot ceva pe gură, pardon degete că e cu scriere.
Și scriind așa despre cum n-am inspirație parcă începe să vină. Azi nu vă mai plimb prin țări străine, de fapt nici nu știu exact pe unde vă plimb, pentru că rețeta de azi e cumva „a mea”. Chiar dacă ați mai făcut-o și voi sau o fac și alții la fel, tot a mea e și rămâne pentru că e unică, singulară și eu modest din cale-afară.
Pui curcubeu, parca așa-mi vine la prima strigare să-i spun rețetei ăsteia care până acum 2 minute nu avea un nume. Bine, nici prea des n-am făcut-o da’ de când cu scrisu’ am început să documentez ce fac pe lângă foc. Rețeta asta e o provocare, e o provocare în a rezista dorinței de a te opri la doar 3 copane. Greu! Foarte greu! Posibil să poți, dar nu garantez decât daca ai tăria să te ridici de la masă și să pleci așa intempestiv ca și cum n-ai gustat ce tocmai ai gustat. Im-po-si-bil!
Hai să vedem cum e treaba asta.
Ingrediente:
1- Copane, ciocănele, cărnoase, bine așezate, să se vadă că puiul ăla a dansat la viața lui măcar puțin. Vă sfătuiesc să aveți mai mult de 3. E preferabil.
2. Sare, piper, oregano, praf de usturoi, miere, sos soia, puțină boia dulce, poate și puțină iute că nu strică și puțină fierbințeală. De-aici vine partea cu curcubeul.
3. Saramură. Saramură înseamnă că într-un castron încăpător pe jumătate plin cu apă rece topiți sare ca pentru murături. Care n-ați făcut murături, n-ați făcut, aia e, căutați o rețetă de murături ca să învățați cum se face saramura. Sau mai bine topiți sare în apa aia până nu se mai topește, adică s-a săturat!
4. Un cuptor.
5. Răbdare.
6. Pentru frumusețe, un satâr sârbesc, dă bine în poze și face și treabă bună.
Preparare:
1. Ciocănelele de pui se curăță de eventualele pene rămase de prin mașinăriile alea de deplumare. Sa fie, vorba românului, ca un cur de bebeluș.
2. Acu’ e treaba frumoasă. Dacă vreți un rezultat prezentabil și mai altfel decât la alții (v-am spus că e unică și singulară a mea?) cu satâru’ înlăturați partea de jos a ciocănelului, primii 2 centimetri. Tăiați abrupt deasupra gleznei. Copanului. Glezna voastră trebuie să rămână intactă, mai aveți nevoie de ea.
3. Puneți toate copanele tăiate așa în apa aia sărată de plutește un ou în ea și lăsați-le așa cam două ore. Fără sperieturi și țipete de groază, vă promit că nu se simte nicio picătură de sărătură în carne. Are alt rol saramura aia. Extrage niște umiditate din pielea netedă a puiului iar asta o facă să iasă foarte crocantă la final. Și mai face ceva: frăgezește carnea aia, de n-o să mai faceți niciodată pui fără să-l lăsați în saramură.
4. După alea 2 poate 3 ore de saramură, scurgeți puiul, îl ștergeți frumos cu niște șervetele să înlăturați excesul de apă.
5. Într-un mojar, amestecați sare, piper boabe (ăla deja măcinat e mort), boia dulce, boia iute (nu multa), praf de usturoi, oregano. Cu pistilul mărunțiți tot bine de tot.
6. Peste amestecul de condimente puneți cam 2 linguri de sos de soia, puțin ulei de măsline și miere.
7. Amestecați totul. Dacă ați mai citit rețete de-ale mele și m-ați urmărit pentru altele (iar am vrut să spun asta) cam știți consistența amestecului ăsta, marinadei ăsteia.
8. Acum partea aia pe care știu că o preferați. Masajul la pielea goală. A puiului cu marinadă că n-aveți timp de altele. Cât să intre bine de tot peste tot marinadă, să se simtă puiul plin de ea, să dea pe-afară.
10. Cuptor încins la 130 de grade.
11. Copanele se așeaza tacticos unul lângă altul într-o tavă tapetată cu hârtie de copt.
12. Tava intră la cuptor pentru o oră la 130 de grade. Răbdare.
13. După o oră, se ridică temperatura la 180 de grade pentru alte 20 de minute.
14. La final, după o odihnă de cinci minute, puneți trei copane la o porție și încercați să rămâneți la trei. N-aveți nicio șansă! Se topesc în gură cum se topește o inimă useristă după demiterea lu’ Vlădutz.

Lângă puiul asta merge de minune un piure din cartofi albi fierți împreună cu doar unul dulce, zdrobiți doar atât cât să nu mai pară că sunt întregi și amestecați cu niște ceapă verde tocata mărunt, unt, puțin lapte și o idee de piper.
Vorba lu’ Dan Teodorescu de la TAXI, n-aveți cum să ne-gustați așa ceva, va fi etalon al gustului și texturii puiului de curcubeu bine făcut și o să-l vreți din nou și din nou și din nou. Până când? Cine știe? Unii din noi trăiesc și cate 90 de ani sau mai mult. Aveți timp să savurați puiul ăsta curcubeu și dacă nu aveți, îl țineți minte pentru următoarea reîncarnare.
Și ne-om găsi și pe-acolo să vă mai scriu câte una alta.