Alea în care îți purtai sprâncenele tale și piguleai cu penseta firele rebele. Când nu știai ce e aia micropigmentare, nu umblai cu sigla Nike deasupra ochilor pentru că „se poartă stilul tribal” și nici cu tufișuri pentru că vrei să fii „au naturel”.
Alea în care îți purtai unghiile decent rotunjite cu ojă roz și nu aveai deschizătoarele de conserve de acum, ascuțite și în toate culorile curcubeului.Alea în care purtai sandale fine și feminine și nu bocancii lui Rambo.
Alea în care te îmbrăcai cu rochițe care îți flatau silueta și care dezvăluiau atât cât trebuie și nu „branduri” aka cârpe hidoase care îți flatează doar ego-ul.
Alea în care te îmbujorai rușinată la un banc mai deocheat sau la un compliment prea îndrăzneț al unui bărbat și nu spuneai „coae, plm, hai, la mine sau la tine?!”
Alea în care modelele tale în viață erau femeile ce îmbinau perfect viața de familie cu cea profesională și excelau în ambele, și nu botoxatele promovate la TV pentru că s-au măritat din interes cu moși libidinoși plini de bani.Où sont les temps d’antan?
