Scria Ionel Teodoreanu în Lorelei așa: “Trăia. Ceea ce presimţise exista. Viaţa nu era efort, mers lent spre îmbătrânire, cedări şi resemnări; viaţa era delir, tumult de soare, bucurie respirată.”
Apropos, Ionel Teodoreanu e fratele lui Păstorel Teodoreanu, avocat, epigramist, culegător și scriitor de rețete în alte vremuri.
Cum mai vine asta, să respiri bucuria, o să spuneți unii mai pământeni dintre voi. Alții, aerieni (de, balanță incurabilă) ca mine, o să vedeți lumină și soare cu tumult cu tot acolo unde aveți nevoie de ea/el.
Când îmi căutam în cap o formulă de final pentru “Între alb și negru” de la ConstantaTV prin noiembrie când am început, am crezut că între alb și negru e despre echilibru, simțeam cumva să îi rog pe cei care se uita până la sfârșit (cine naiba are răbdare să se uite la mecla mea o oră cât ține emisiunea ca să mai audă și elucubrația mea de final?!) să caute echilibrul. între timp am realizat că echilibrul e pe lângă greu de obținut și mai greu de păstrat. Și am mers un pas mai sus în căutarea dintre alb și negru. Și între astea două am văzut cu ochii minții (că dacă zic cu ai sufletului, chiar devin poet și nu trăim doar cu poezie), lumina, înregistrând emisiunea sub un soare arzător într-un parc. Și am realizat că de fapt lumina este căutarea supremă, nu echilibrul. Lumina, tumultul soarelui. Liniștea luminii solare.
Dar ce faci când soarele și lumina lui (alea reale, nu alea metaforice) parcă lipsesc de prea mult timp? În timp ce scriu, în jurul meu miroase a ploaie, cerul e în multe tonuri de gri și lumina pare o himeră îndepărtată. Când nu e soare pe cer, chemă-l! În farfurie! Fă ouă! Dar nu orice ouă, ouă scrambled!
Nu sunt un snob care nu vrea să folosească cuvântul “amestecat” lângă ou, doar că mi se pare că nu reflectă pe de-a-ntregul tot, parcă nu cuprinde tot ce sunt ouăle astea. Unele cuvinte chiar nu reușesc să cuprindă tot ce vrei să exprimi. De-aia insist să le spun scrambled. Scrambled e mai mult decât amestecat. Scrambled e amestecatul dus până la insesizabilul separării dintre albuș și gălbenuș. Se simte că plouă, nu? Am devenit bacovian….hai că mă opresc să vă spun și despre ouăle astea că nu mai termin…
Ouăle scrambled perfecte.
Grea căutarea asta. A perfecțiunii. Dacă cauți rețete de ouă scrambled pe net, o să dai de o multitudine de variante, făcute în toate felurile posibile de marii bucătari ai youtube-ului. Chiar, oare Jamila are rețetă de ouă scrambled? O secundă, ies puțin să caut. Revin. Așa ceva… Jamila n-are rețetă de ouă scrambled! Da’ am găsit una despre cum se vopsesc ouăle, n-am intrat că mi-am adus aminte de ce mi-a spus tata: cea mai bună vopsea de ouă e rujul! Jamila nu știe d-astea.
Americanii văd ouăle scrambled într-un fel, englezii într-un fel, francezii altfel, noi românii de obicei le facem uscate ca o zi de iunie normală, nu ca asta de-acum, udă și tomnatică de trebuia să scrie Nichita o poezie și despre ploile infernale de iunie și iubiri în mansarde. Ce urmează să citiți e mai degrabă viziunea britanică a ouălor scrambled. Mie personal mi se pare cea mai fină și solară variantă.
Ingrediente:
– Ouă. Cam două de persoană. Ca în viață. Ca să fie soarele cât mai soare, căutați ouă mai “naturale”, cu gălbenuș cu culoare pronunțată. Silabisită chiar.
– Unt. Cam 15 grame/ou.
– Sare, piper.
– Smântână grasă că… mine anu’ trecut. Grasă! Sau cremă de brânză. Cam o lingură la două ouă. Fară vârf.
Cum facem ouăle scrambled perfecte.
Mai știți cum vă spuneam de risotto că e treabă care ține de nedespărțirea de el? Cam așa se fac și ouăle astea. Luați-vă toate ingredientele lângă voi. Și o spatulă.
1. Într-o crăticioară (da, nu în tigaie) spargeți ouăle întregi și puneți și untul.
2. Porniți focul, tare la momentul ăsta. Nu puneți încă niciun condiment, sarea o să le facă apoase dacă o puneți de acum.
3. Cu spatula amestecați cu viteză tot, continuu, cam 3 minute. Aici o să apară acel acel insesizabil al separării dintre albuș și gălbenuș.
4. După alea 3 minute, amestecând în continuare, o să simțiți că încep să se lege pe fundul crăticioarei. Luați cratița de pe foc, amestecați în continuare. Ideea e să nu ajungă încă la o temperatură mare ouăle. Nu vă trebuie termometru, dar ideea e să nu se încingă prea tare.
5. După 30 de secunde în afara focului, le aduceți înapoi pe foc. Nu vă opriți din amestecat!
6. După 30 de secunde pe foc, iar le dați la o parte de pe foc.
7. Pe foc, în afara focului, cu alternare la 20-30 de secunde. Numărați în gând.
8. Veți ști că ouăle scrambled sunt gata în momentul în care densitatea vă permite să vedeți fundul crăticioarei la trecerea cu spatula prin mijloc. Să vă ferească sfântu’ să le uscați prea tare. Ouăle scrambled perfecte curg, englezii le spun “runny”.
9. Când ați atins consistența asta de alergătoare fără să fie legate și uscate ca….am rămas fără metafore la uscate, că nu vreau glume de autobază în rețeta asta…le scoateți pentru ultima oară de pe foc.
10. Adaugați imediat smântâna grasă sau crema de brânză și continuați să amestecați, încorporați bine de tot. Rolul smântânii sau al cremei de brânză este de a scădea temperatura ouălor, dacă le lăsați așa ele vor continua să se gătească și nu aveți nevoie de asta. Ouăle sunt gătite dacă au atins o temperatura de 65 de grade.
11. Abia după ce ați incorporat și smântâna potriviți de sare și piper.
12. Mai întâi le mâncați așa. Ca să vă învățați cu textura și gustul ouălor scrambled perfecte. La nivelul următor, în stadiul ăsta final, puteți să adăugați unul din următoarele: puțină gorgonzola sau altă brânză împuțită care vă place, sau puțin parmezan sau puțin bacon prăjit în prealabil (dacă nu aveți prealabil, prăjiți-l într-o tigaie și apoi scurgeți-l pe niște șervețele și apoi tăiați-l cubulețe), sau puțină ceapă verde tocată mărunt de tot.
Ouăle scrambled perfecte merg servite pe o felie de pâine cu maia unsă cu puțin unt și prăjită sau, dacă vreți nivelul maxim de potrivire, cu Yorkshire Pudding (numele de pudding nu are aproape nicio legătură cu ce e Yorkshire pudding, am gustat și gustul ăla nu se uităl!)
Și uite-așa, am încălecat…nuuu, nu am terminat povestea. Înainte să muscați din felia de pâine cu ouă scrambled perfecte deasupra, zâmbiți: soarele e la voi în farfurie! Și odată cu prima gură, îl aduceți și în suflet. Na, că nu m-am putut abține și am zis și de suflet! Așa ceva…
Ouăle astea sunt că mângâierea soarelui ieșit dintre nori într-o după-amiază de iunie când nu te mai aștepți să iasă. A ieșit!