David Popovici, medalie de aur la 200 m liber. Și apoi începem să ne văităm, să fim ironici, să fim răi.
Că ce e cu atâta elitism și cu premii și cu medalii acum, când noi tocmai ce defecam pe coronițele și diplomele ăstora de merg la școală. Ăilalți din bazin nu au făcut depresie instant, când l-au văzut cu aurul la gât și ei n-aveau?
Că ce scârbe ie televiziunili care nu a dat dom’le cursa, da’ le promovează pe toate curvili (bine, în tribune, la Budapesta, erau vreo 4 fani români) – vreți calitate și sunteți elitiști? Cumpărați măh cărți! Începeți cu ceva ce va costa în mod direct la buzunar. Suntem ultimii în Europa la citit, în condițiile în care o carte e fix cât costă să fumezi două zile. Dar nu e mai comod sa faci gura pe banii televiziunilor? Promovează curve? Nu te mai uita, lasă-le să moară!
Politicienii să nu-și facă poze cu medaliatul, să nu-l aștepte la aeroport! (off-topic: există o specie de gândac, care merge după elefant. Cu piciorușele lui mici, țup țup, după ditai pachidermul. Așteaptă să cace, hop sare și face o biluță, apoi o cară la el în vizuina lui, să o mănânce) deci să nu vină politicienii după capital de imagine, nu? Păi le e foame, măh!
Și eterna țară nu te merită, n-avem bazine (mergeți să vedeți condițiile de la Dinamo, o să rămâneți – relativ plăcut – surprinși), n-avem apă caldă în bazine, a tăiat-o Nicușor Dan, de când a ajuns primar, n-avem nimic, suntem sărmani, nu te merităm of of, măi măi!
Ce vreau sa zic? Băiatul asta s-a dus, a muncit ca animalul, în bazinele alea care nu există, a câștigat cursa asta fantastică, și-a luat medalia pe care noi n-o meritam, că România e caca și ne pute tot, și își vede în continuare de treaba lui. Pentru că el are treabă.
